2 Samuel 16

Ţiba înnegreşte pe Mefiboşet.

1. Şi după ce David trecuse puţin dincolo de vârful dealului, iată, Ţiba, servitorul lui Mefiboşet l-a întâlnit, cu o pereche de măgari înşeuaţi, şi pe ei două sute de pâini şi o sută de mănunchiuri de stafide şi o sută de fructe de vară şi un burduf cu vin.

2. Şi împăratul a spus lui Ţiba: Ce doreşti să însemne acestea? Şi Ţiba a spus: Măgarii sunt pentru casa împăratului pentru a fi călăriţi; şi pâinile şi fructele de vară pentru tineri să mănânce; şi vinul pentru cei leşinaţi în pustiu, ca să îl bea.

3. Şi împăratul a spus: Unde este fiul stăpânului tău? Şi Ţiba a spus împăratului: Iată, el rămâne la Ierusalim, fiindcă a spus: Astăzi casa lui Israel îmi va da înapoi împărăţia tatălui meu.

4. Atunci a spus împăratul lui Ţiba: Iată, ale tale sunt toate câte au aparţinut lui Mefiboşet. Şi Ţiba a spus: Cu umilinţă te implor să găsesc favoare înaintea ochilor tăi, împărate, domnul meu.

Şimei blesteamă.

5. Şi când împăratul David a venit la Bahurim, iată, de acolo a ieşit un om din familia casei lui Saul, al cărui nume era Şimei, fiul lui Ghera; el a ieşit şi a tot blestemat pe când ieşea,

6. Şi a aruncat cu pietre spre David şi spre toţi servitorii împăratului David; şi tot poporul şi toţi războinicii erau la dreapta lui şi la stânga lui.

7. Şi astfel spunea Şimei, când blestema: Ieşi afară, ieşi afară, tu om sângeros şi tu om al lui Belial;

8. DOMNUL a întors asupra ta tot sângele casei lui Saul, în locul căruia ai domnit; şi DOMNUL a dat împărăţia în mâna lui Absalom, fiul tău; şi, iată, tu eşti prins în ticăloşia ta, pentru că eşti un om sângeros.

9. Atunci Abişai, fiul Ţeruiei, a spus împăratului: De ce să blesteme acest câine mort pe domnul meu, împăratul? Lasă-mă să trec, te rog şi să îi iau capul.

10. Şi împăratul a spus: Ce am eu a face cu voi, fii ai Ţeruiei? Lasă-l să blesteme, deoarece DOMNUL i-a spus: Blestemă pe David. Cine va spune atunci: Pentru ce ai făcut astfel?

11. Şi David i-a spus lui Abişai şi tuturor servitorilor săi: Iată, fiul meu, care a ieşit din adâncurile mele, îmi caută viaţa: cu cât mai mult acum poate acest beniamit să o facă? Lăsaţi-l în pace şi lăsaţi-l să blesteme, fiindcă DOMNUL i-a cerut.

12. Poate că DOMNUL va privi la nenorocirea mea şi DOMNUL îmi va răsplăti cu bine pentru blestemul lui de astăzi.

13. Şi precum David şi oamenii săi mergeau pe cale, Şimei mergea pe coasta dealului în dreptul lui şi blestema în timp ce mergea şi arunca pietre spre el şi arunca praf.

14. Şi împăratul şi tot poporul care era cu el, au ajuns obosiţi şi s-au răcorit acolo.

Huşai la Absalom.

15. Şi Absalom şi tot poporul, bărbaţii lui Israel, au venit la Ierusalim şi Ahitofel a venit cu el.

16. Şi s-a întâmplat, când Huşai architul, prietenul lui David, a venit la Absalom, că Huşai i-a spus lui Absalom: Trăiască împăratul! Trăiască împăratul!

17. Şi Absalom i-a spus lui Huşai: Este aceasta bunătatea ta faţă de prietenul tău? De ce nu ai mers cu prietenul tău?

18. Şi Huşai i-a spus lui Absalom: Nu; ci pe cine l-a ales DOMNUL şi acest popor şi toţi bărbaţii lui Israel, al lui voi fi şi cu el voi rămâne.

19. Şi din nou, cui să servesc? Să nu servesc în faţa fiului său? Cum am servit în faţa tatălui tău, astfel voi fi în faţa ta.

Absalom ascultă de Ahitofel.

20. Atunci i-a spus Absalom lui Ahitofel: Sfătuiţi-vă între voi ce să facem.

21. Şi Ahitofel i-a spus lui Absalom: Intră la concubinele tatălui tău, pe care el le-a lăsat pentru a păzi casa; şi tot Israelul va auzi că eşti detestat de tatăl tău; atunci mâinile tuturor celor care sunt cu tine vor fi tari.

22. Astfel, i-au întins lui Absalom un cort pe acoperişul casei; şi Absalom a intrat la concubinele tatălui său înaintea ochilor întregului Israel.

23. Şi sfatul lui Ahitofel, pe care îl dădea în acele zile, era ca şi cum un om ar fi întrebat oracolul lui Dumnezeu; astfel era întreg sfatul lui Ahitofel deopotrivă pentru David şi pentru Absalom.