2 Samuel 15

Răscoala lui Absalom.

1. Şi s-a întâmplat după aceasta, că Absalom şi-a pregătit care şi cai şi cincizeci de oameni să alerge înaintea lui.

2. Şi Absalom se scula devreme şi stătea în picioare lângă calea porţii; şi a fost astfel, dacă vreun om care avea o neînţelegere venea la împărat pentru judecată, atunci Absalom îl chema şi îi spunea: Din ce cetate eşti tu? Şi el zicea: Servitorul tău este din unul din triburile lui Israel.

3. Şi Absalom îi spunea: Vezi, cauzele tale sunt bune şi drepte, dar nu este nimeni trimis de la împărat să te asculte.

4. Absalom mai spunea: O, de aş fi rânduit judecător în ţară, ca orice om care are vreo plângere sau cauză să vină la mine şi să îi fac dreptate!

5. Şi a fost astfel: că atunci când vreun om se apropia de el să i se plece, el îşi întindea mâna şi îl apuca şi îl săruta.

6. Şi astfel făcea Absalom la tot Israelul care venea la împărat pentru judecată; astfel Absalom a furat inimile bărbaţilor lui Israel.

7. Şi s-a întâmplat după patruzeci de ani, că Absalom a spus împăratului: Te rog, lasă-mă să merg şi să îmi împlinesc promisiunea, pe care am făcut-o DOMNULUI, la Hebron.

8. Pentru că servitorul tău a făcut o promisiune în timp ce locuiam la Gheşur, în Siria, spunând: Dacă DOMNUL mă va aduce din nou la Ierusalim, atunci voi servi DOMNULUI.

9. Şi împăratul i-a spus: Du-te în pace. Astfel el s-a ridicat şi a mers la Hebron.

10. Dar Absalom a trimis spioni în toate triburile lui Israel, spunând: Imediat ce auziţi sunetul trâmbiţei, atunci să spuneţi: Absalom domneşte în Hebron.

11. Şi cu Absalom au mers două sute de oameni chemaţi din Ierusalim; şi ei mergeau în simplitatea lor şi nu ştiau nimic.

12. Şi Absalom a trimis după Ahitofel ghilonitul, sfătuitorul lui David, din cetatea sa, din Ghilo, în timp ce oferea sacrificii. Şi uneltirea era puternică, pentru că poporul se înmulţea continuu lângă Absalom.

Fuga lui David.

13. Şi a venit un mesager la David, spunând: Inimile bărbaţilor lui Israel sunt după Absalom.

14. Şi David a spus tuturor servitorilor săi, care erau cu el în Ierusalim: Ridicaţi-vă şi să fugim, pentru că altfel nu vom scăpa de Absalom; grăbiţi-vă să plecăm, ca nu cumva dintr-o dată să ne ajungă şi să aducă răul peste noi şi să lovească cetatea cu ascuţişul sabiei.

15. Şi servitorii împăratului au spus împăratului: Iată, servitorii tăi sunt gata să facă orice va rândui domnul nostru, împăratul.

16. Şi împăratul a ieşit şi toată casa lui a ieşit după el. Şi împăratul a lăsat zece femei, care erau concubine, pentru a păzi casa.

17. Şi împăratul a ieşit şi tot poporul a ieşit după el şi a rămas într-un loc departe.

18. Şi toţi servitorii lui au trecut lângă el; şi toţi cheretiţii şi toţi peletiţii şi toţi ghitiţii, şase sute de oameni care au venit după el din Gat, au trecut înaintea împăratului.

19. Atunci a spus împăratul lui Itai ghititul: Pentru ce mergi şi tu cu noi? Întoarce-te la locul tău şi rămâi cu împăratul, pentru că tu eşti străin şi de asemenea un exilat.

20. Deoarece ai venit doar ieri, să te fac astăzi să mergi în sus şi în jos cu noi? Văzând că eu merg unde voi putea; întoarce-te şi ia înapoi pe fraţii tăi; mila şi adevărul fie cu tine.

21. Şi Itai a răspuns împăratului şi a zis: Precum DOMNUL trăieşte şi precum domnul meu împăratul trăieşte, cu siguranţă în locul unde va fi domnul meu, împăratul, fie în moarte sau viaţă, chiar acolo va fi şi servitorul tău.

22. Şi David i-a spus lui Itai: Du-te şi treci înainte. Şi Itai ghititul a trecut înainte, el şi toţi oamenii lui şi toţi micuţii care erau cu el.

23. Şi toată ţara plângea cu voce tare şi tot poporul trecea; împăratul de asemenea a trecut peste pârâul Chedron şi tot poporul a trecut înainte, spre calea pustiei.

24. Şi, iată, Ţadoc de asemenea şi toţi leviţii erau cu el, purtând chivotul legământului lui Dumnezeu; şi au pus jos chivotul lui Dumnezeu; şi Abiatar s-a urcat, până când tot poporul din cetate a terminat de trecut.

25. Şi împăratul i-a spus lui Ţadoc: Du chivotul lui Dumnezeu înapoi în cetate; dacă voi găsi favoare în ochii DOMNULUI, el mă va aduce înapoi şi mi-l va arăta şi pe el şi locuinţa sa;

26. Dar dacă el va spune astfel: Nu găsesc plăcere în tine; iată-mă, să îmi facă ce i se pare bine.

27. Şi împăratul a spus de asemenea preotului Ţadoc: Nu eşti tu un văzător? Întoarce-te în pace în cetate şi cei doi fii ai voştri cu voi, Ahimaaţ, fiul tău, şi Ionatan, fiul lui Abiatar.

28. Vedeţi, eu voi rămâne în câmpia pustiei, până va veni un cuvânt de la voi ca să îmi dea de veste.

29. De aceea Ţadoc şi Abiatar au purtat chivotul lui Dumnezeu înapoi la Ierusalim; şi au rămas acolo.

30. Şi David s-a urcat pe urcuşul muntelui Măslinilor şi plângea pe când urca şi avea capul acoperit şi mergea desculţ; şi tot poporul care era cu el avea fiecare capul acoperit şi urcau, plângând pe când urcau.

31. Şi unul i-a spus lui David, zicând: Ahitofel este între uneltitori, cu Absalom. Şi David a spus: DOAMNE, te rog, prosteşte sfatul lui Ahitofel.

32. Şi s-a întâmplat, când David a ajuns în vârful muntelui, unde s-a închinat lui Dumnezeu, că, iată, Huşai architul a venit să îl întâlnească cu haina sfâşiată, şi cu ţărână pe cap.

33. Şi David i-a spus: Dacă treci mai departe cu mine, atunci îmi vei fi o povară;

34. Dar dacă te întorci în cetate şi îi spui lui Absalom: Voi fi servitorul tău, împărate; precum am fost servitorul tatălui tău până acum, astfel voi fi acum servitorul tău; atunci vei putea înfrânge pentru mine sfatul lui Ahitofel.

35. Şi nu ai cu tine acolo pe Ţadoc şi pe Abiatar, preoţii? De aceea să fie, orice vei auzi din casa împăratului, să le spui preoţilor Ţadoc şi Abiatar.

36. Iată, ei au acolo cu ei pe cei doi fii ai lor, pe Ahimaaţ, fiul lui Ţadoc, şi pe Ionatan, fiul lui Abiatar; şi prin ei să îmi trimiteţi orice lucru pe care îl puteţi auzi.

37. Astfel Huşai, prietenul lui David, a intrat în cetate şi Absalom a intrat în Ierusalim.