2 Imparati 2
Înălţarea lui Ilie la cer.
1. Şi s-a întâmplat, când DOMNUL a voit să îl ia pe Ilie la cer într-un vârtej de vânt, că Ilie a mers cu Elisei de la Ghilgal.
2. Şi Ilie i-a spus lui Elisei: Rămâi aici, te rog, pentru că DOMNUL m-a trimis la Betel. Şi Elisei i-a zis: Precum DOMNUL trăieşte şi precum sufletul tău trăieşte, nu te voi părăsi. Astfel ei au coborât la Betel.
3. Şi fiii profeţilor care erau la Betel au ieşit la Elisei şi i-au spus: Ştii tu că DOMNUL îl va lua pe stăpânul tău de deasupra capului tău în această zi? Şi el a zis: Da, ştiu; tăceţi.
4. Şi Ilie i-a spus: Elisei, rămâi aici, te rog, pentru că DOMNUL m-a trimis la Ierihon. Iar el a zis: Precum DOMNUL trăieşte şi precum sufletul tău trăieşte, nu te voi părăsi. Astfel ei au venit la Ierihon.
5. Şi fiii profeţilor care erau la Ierihon au venit la Elisei şi i-au spus: Ştii tu că DOMNUL îl va lua pe stăpânul tău de deasupra capului tău în această zi? Şi el a răspuns: Da, ştiu; tăceţi.
6. Şi Ilie i-a spus: Rămâi aici, te rog, pentru că DOMNUL m-a trimis la Iordan. Iar el a zis: Precum DOMNUL trăieşte şi precum sufletul tău trăieşte, nu te voi părăsi. Şi au mers amândoi.
7. Şi cincizeci de bărbaţi dintre fiii profeţilor au mers şi au stat în picioare pentru a vedea de departe; şi ei amândoi au stat în picioare lângă Iordan.
8. Şi Ilie şi-a luat mantaua şi a înfăşurat-o şi a lovit apele şi ele s-au despărţit într-o parte şi într-alta, astfel încât amândoi au trecut pe pământ uscat.
9. Şi s-a întâmplat, după ce au trecut, că Ilie i-a spus lui Elisei: Cere ce să fac pentru tine, înainte de a fi luat de la tine. Şi Elisei a zis: Te rog, să fie o măsură dublă din duhul tău peste mine.
10. Iar el a zis: Ai cerut un lucru greu; totuşi, dacă mă vei vedea când voi fi luat de la tine, aşa îţi va fi; dar dacă nu, nu va fi aşa.
11. Şi s-a întâmplat, pe când ei mergeau încă şi vorbeau, că, iată, s-a arătat un car de foc şi cai de foc şi i-au despărţit pe cei doi; şi Ilie s-a urcat într-un vârtej de vânt la cer.
12. Şi Elisei a văzut aceasta, şi a strigat: Tatăl meu, tatăl meu, carul lui Israel şi călăreţii lui. Şi nu l-a mai văzut; şi şi-a apucat hainele şi le-a sfâşiat în două bucăţi.
13. A ridicat de asemenea mantaua lui Ilie care căzuse de pe el şi a mers înapoi şi a stat în picioare pe malul Iordanului;
14. Şi a luat mantaua lui Ilie care căzuse de pe el şi a lovit apele şi a spus: Unde este DOMNUL Dumnezeul lui Ilie? Şi după ce a lovit şi el apele, ele s-au despărţit într-o parte şi într-alta, şi Elisei a trecut.
Fiii proorocilor trimit să caute pe Ilie.
15. Şi când fiii profeţilor, care erau acolo la Ierihon pentru a vedea, l-au văzut, au zis: Duhul lui Ilie se odihneşte peste Elisei. Şi au venit să îl întâmpine şi s-au plecat până la pământ înaintea lui.
16. Şi i-au spus: Iată, cu servitorii tăi sunt cincizeci de bărbaţi tineri şi viteji; să meargă ei, te rugăm, şi să îl caute pe stăpânul tău; ca nu cumva Duhul DOMNULUI să îl fi luat şi să îl fi aruncat pe vreun munte sau în vreo vale. Şi el a spus: Nu-i trimiteţi.
17. Şi l-au constrâns până când s-a ruşinat şi a zis: Trimiteţi. Au trimis de aceea cincizeci de oameni; şi l-au căutat trei zile, dar nu l-au găsit.
18. Şi după ce s-au întors din nou la el, (fiindcă el rămăsese la Ierihon) el le-a zis: Nu v-am spus: Nu vă duceţi?
Vindecarea apelor de la Ierihon.
19. Şi oamenii cetăţii i-au zis lui Elisei: Iată, te rog, situarea acestei cetăţi este plăcută, precum domnul meu vede; dar apa este rea şi pământul sterp.
20. Şi el a spus: Aduceţi-mi un urcior nou şi puneţi sare în el. Şi i-au adus.
21. Şi el a ieşit la izvorul apelor şi a aruncat sarea acolo şi a spus: Astfel spune DOMNUL: Am vindecat aceste ape; nu va mai ieşi din ele nici moarte nici pământ sterp.
22. Astfel apele au fost vindecate până în această zi, conform cuvântului lui Elisei pe care îl vorbise.
Pedepsirea copiilor.
23. Şi el s-a urcat de acolo la Betel; şi în timp ce se urca pe cale au ieşit copilaşi din cetate şi l-au batjocorit şi i-au spus: Urcă-te, chelule; urcă-te, chelule.
24. Şi el s-a întors şi i-a privit şi i-a blestemat în numele DOMNULUI. Şi au ieşit două ursoaice din pădure şi au sfâşiat patruzeci şi doi de copii dintre ei.
25. Şi a mers de acolo la muntele Carmel şi de acolo s-a întors în Samaria.