2 Imparati 19

Ierusalimul scăpat.

1. Şi s-a întâmplat, când împăratul Ezechia a auzit aceasta, că şi-a sfâşiat hainele şi s-a acoperit cu pânză de sac şi a intrat în casa DOMNULUI.

2. Şi a trimis pe Eliachim, care era peste casă şi pe Şebna, scribul, şi pe bătrânii preoţilor, acoperiţi cu pânză de sac, la profetul Isaia, fiul lui Amoţ.

3. Şi ei i-au zis: Astfel spune Ezechia: Această zi este o zi de necaz şi de mustrare şi de blasfemie; deoarece copiii au ajuns la naştere şi nu este putere pentru a naşte.

4. Poate că DOMNUL Dumnezeul tău va auzi toate cuvintele lui Rabşache, pe care l-a trimis împăratul Asiriei, stăpânul său, să ocărască pe Dumnezeul cel viu; şi va mustra cuvintele pe care DOMNUL Dumnezeul tău le-a auzit; de aceea înalţă rugăciunea ta pentru rămăşiţa care a rămas.

5. Astfel servitorii împăratului Ezechia au venit la Isaia.

6. Şi Isaia le-a zis: Astfel să spuneţi stăpânului vostru: Astfel spune DOMNUL: Nu te teme de cuvintele pe care le-ai auzit, cu care servitorii împăratului Asiriei m-au blasfemiat.

7. Iată, voi trimite o pufnire peste el şi va auzi un zvon şi se va întoarce în ţara sa; şi îl voi face să cadă prin sabie în ţara sa.

8. Astfel, Rabşache s-a întors şi l-a găsit pe împăratul Asiriei războindu-se împotriva Libnei, pentru că auzise că plecase din Lachis.

9. Şi după ce a auzit spunându-se despre Tirhaca, împăratul Etiopiei: Iată, el a ieşit să lupte împotriva ta; el a trimis din nou mesageri la Ezechia, zicând:

10. Astfel să vorbiţi lui Ezechia, împăratul lui Iuda, spunând: Să nu te înşele Dumnezeul tău în care te încrezi, zicând: Ierusalimul nu va fi dat în mâna împăratului Asiriei.

11. Iată, ai auzit ce au făcut împăraţii Asiriei tuturor ţărilor, distrugându-le complet; şi vei fi tu scăpat?

12. I-au scăpat dumnezeii naţiunilor pe cei pe care i-au nimicit taţii mei, precum: Gozanul şi Haranul şi Reţeful şi pe copiii Edenului care erau în Telasar?

13. Unde este împăratul Hamatului, şi împăratul Arpadului, şi împăratul cetăţii Sefarvaimului, Henei şi Ivei?

14. Şi Ezechia a primit scrisoarea din mâna mesagerilor şi a citit-o; şi Ezechia s-a urcat în casa DOMNULUI şi a întins-o înaintea DOMNULUI.

15. Şi Ezechia s-a rugat înaintea DOMNULUI şi a spus: DOAMNE Dumnezeul lui Israel, tu care locuieşti între heruvimi, tu, numai tu, eşti Dumnezeul tuturor împărăţiilor pământului; tu ai făcut cerul şi pământul.

16. Doamne, pleacă-ţi urechea şi ascultă; deschide, Doamne, ochii tăi şi vezi; şi ascultă cuvintele lui Sanherib cu care l-a trimis să ocărască pe Dumnezeul cel viu.

17. În adevăr, DOAMNE, împăraţii Asiriei au nimicit naţiunile şi ţările lor,

18. Şi au aruncat pe dumnezeii lor în foc, pentru că ei nu erau dumnezei, ci lucrarea mâinilor oamenilor, lemn şi piatră: de aceea i-au nimicit.

19. Şi acum, DOAMNE Dumnezeul nostru, te implor, salvează-ne din mâna lui, ca toate împărăţiile pământului să ştie că tu, numai tu, eşti DOMNUL Dumnezeu.

20. Atunci Isaia, fiul lui Amoţ, a trimis la Ezechia, spunând: Astfel spune DOMNUL Dumnezeul lui Israel: Am auzit ce mi te-ai rugat referitor la Sanherib, împăratul Asiriei.

21. Acesta este cuvântul pe care DOMNUL l-a spus referitor la el: Fecioara, fiica Sionului, te-a dispreţuit şi a râs de tine în batjocură; fiica Ierusalimului şi-a scuturat capul spre tine.

22. Pe cine ai ocărât şi ai blasfemiat tu? Şi împotriva cui ţi-ai înălţat tu vocea şi ţi-ai ridicat ochii în înalt? Împotriva Celui Sfânt al lui Israel.

23. Prin mesagerii tăi tu ai ocărât pe DOMNUL şi ai spus: Prin mulţimea carelor mele m-am urcat pe înălţimea munţilor, pe coastele Libanului, şi voi tăia cedrii înalţi ai acestuia şi brazii săi cei aleşi; şi voi intra până la locuinţele graniţelor lui şi în pădurea Carmelului său.

24. Am săpat şi am băut ape străine şi cu talpa picioarelor mele am secat toate râurile locurilor asediate.

25. Nu ai auzit tu, că de demult am făcut aceasta; şi că din timpuri vechi am întocmit-o? Acum eu am împlinit-o, ca tu să prefaci cetăţi întărite în mormane de ruine.

26. De aceea locuitorii lor au avut mică putere, au fost descurajaţi şi încurcaţi, au fost ca iarba câmpului şi ca planta verde, ca iarba de pe acoperişurile caselor şi ca grâne prăjite înainte să fi crescut.

27. Dar eu cunosc locuinţa ta şi ieşirea ta şi intrarea ta şi furia ta împotriva mea.

28. Deoarece furia ta împotriva mea şi fala ta s-au ridicat la urechile mele, de aceea voi pune veriga mea în nasul tău şi frâul meu în buzele tale şi te voi întoarce pe calea pe care ai venit.

29. Şi acesta îţi va fi semn: Veţi mânca în acest an ceea ce creşte de la sine; şi în al doilea an ceea ce răsare din acestea, şi în al treilea an să semănaţi şi să seceraţi şi să sădiţi vii şi să mâncaţi din rodul lor.

30. Şi rămăşiţa care a scăpat din casa lui Iuda va prinde din nou rădăcină în jos şi va avea rod în sus.

31. Fiindcă din Ierusalim va ieşi o rămăşiţă şi din muntele Sionului cei care vor scăpa; zelul Domnului oştirilor va face aceasta.

32. De aceea astfel spune DOMNUL referitor la împăratul Asiriei: El nu va intra în această cetate, nici nu va trage vreo săgeată acolo, nici nu va veni înaintea ei cu scutul, nici nu va ridica întăritură împotriva ei.

33. Pe calea pe care a venit, pe aceeaşi se va întoarce şi nu va intra în această cetate, spune DOMNUL.

34. Fiindcă eu voi apăra această cetate pentru a o salva de dragul meu şi de dragul servitorului meu, David.

35. Şi s-a întâmplat, în acea noapte, că îngerul Domnului a ieşit şi a lovit în tabăra asirienilor o sută optzeci şi cinci de mii; şi când s-au sculat devreme dimineaţa, iată, ei toţi erau trupuri moarte.

36. Astfel Sanherib, împăratul Asiriei, a plecat şi a mers şi s-a întors şi a locuit la Ninive.

37. Şi s-a întâmplat, pe când el se închina în casa lui Nisroc, dumnezeul său, că Adramelec şi Şareţer, fiii săi, l-au lovit cu sabia; şi au scăpat în ţara Armenia. Şi Esar-Hadon, fiul său, a domnit în locul său.