2 Corinteni 1

Urare.

1. Pavel, apostol al lui Isus Cristos prin voia lui Dumnezeu, şi fratele Timotei, bisericii lui Dumnezeu care este în Corint, cu toţi sfinţii care sunt în toată Ahaia;

2. Har vouă şi pace de la Dumnezeu Tatăl nostru şi de la Domnul Isus Cristos.

Mângâierile apostolului.

3. Binecuvântat fie Dumnezeu, adică pe Tatăl Domnului nostru Isus Cristos, Tatăl îndurărilor şi Dumnezeul întregii mângâieri,

4. Care ne mângâie în tot necazul nostru, ca noi să fim în stare să mângâiem pe cei care sunt în orice necaz, prin mângâierea cu care noi înşine suntem mângâiaţi de Dumnezeu.

5. Pentru că aşa cum suferinţele lui Cristos abundă în noi, tot astfel şi mângâierea noastră abundă prin Cristos.

6. Şi dacă suntem nenorociţi este pentru mângâierea şi salvarea voastră, care este lucrătoare în răbdarea aceloraşi suferinţe pe care şi noi le suferim; iar dacă suntem mângâiaţi, este pentru mângâierea şi salvarea voastră.

7. Şi speranţa noastră despre voi este neclintită, ştiind că aşa cum sunteţi părtaşi ai suferinţelor, tot aşa veţi fi şi ai mângâierii.

8. Fiindcă nu vă voim neştiutori, fraţilor, despre necazul care a venit peste noi în Asia, că am fost apăsaţi peste măsură, peste puterea noastră, încât am pierdut chiar speranţa de viaţă;

9. Dar aveam sentinţa morţii în noi înşine, ca să nu ne încredem în noi înşine, ci în Dumnezeu care învie morţii;

10. Care ne-a scăpat dintr-o atât de mare moarte şi ne scapă; în care ne încredem că ne va şi scăpa;

11. Şi voi, ajutând împreună prin rugăciune pentru noi, ca pentru darul dăruit nouă prin multe persoane, mulţumiri să fie aduse de mulţi pentru noi.

Mărturia cugetului apostolului.

12. Fiindcă bucuria noastră este aceasta: mărturia conştiinţei noastre, că am avut comportarea noastră în lume, şi mai abundent faţă de voi, în simplitate şi dumnezeiască sinceritate, nu cu înţelepciune carnală, ci prin harul lui Dumnezeu.

13. Fiindcă nu vă scriem altele decât ce citiţi sau recunoaşteţi; şi mă încred că veţi recunoaşte chiar până la sfârşit,

14. Aşa cum ne-aţi şi recunoscut în parte, că suntem bucuria voastră, chiar aşa cum şi voi sunteţi a noastră, în ziua Domnului Isus.

15. Şi în această încredere vroiam să vin înainte la voi, ca să aveţi un al doilea beneficiu.

16. Şi să trec pe la voi spre Macedonia, şi apoi să vin din nou din Macedonia la voi şi să fiu condus de voi spre Iudeea.

17. De aceea când vroiam astfel, m-am purtat uşuratic? Sau cele ce le vreau, le vreau conform cărnii? Pentru ca la mine da să fie da, şi nu să fie nu.

18. Dar aşa cum Dumnezeu este adevărat, cuvântul nostru către voi nu a fost da şi nu.

19. Fiindcă Fiul lui Dumnezeu, Isus Cristos, cel predicat printre voi de noi, adică prin mine şi Silvan şi Timotei, nu a fost da şi nu, ci în el a fost da.

20. Fiindcă toate promisiunile lui Dumnezeu în el sunt Da, şi în el Amin, spre gloria lui Dumnezeu prin noi.

21. Şi cel ce ne asigură împreună cu voi în Cristos şi ne-a uns este Dumnezeu;

22. Care ne-a şi sigilat şi a dat arvuna Duhului în inimile noastre.

Pricina amânării venirii.

23. Mai mult, eu invoc pe Dumnezeu ca martor peste sufletul meu, că pentru a vă cruţa nu am venit până acum în Corint.

24. Nu că avem domnie peste credinţa voastră, ci suntem ajutoare la bucuria voastră, fiindcă voi prin credinţă staţi în picioare.