1 Samuel 25
Asprimea lui Nabal faţă de David.
1. Şi Samuel a murit; şi toţi israeliţii s-au adunat şi l-au plâns şi l-au înmormântat în casa lui, la Rama. Şi David s-a ridicat şi a coborât în pustiul Paran.
2. Şi era în Maon un bărbat, a cărui averi erau în Carmel; şi acest bărbat era foarte bogat şi avea trei mii de oi şi o mie de capre; şi îşi tundea oile în Carmel.
3. Şi numele bărbatului era Nabal; şi numele soţiei sale, Abigail; şi ea era o femeie cu o bună înţelegere şi cu o înfăţişare frumoasă; dar bărbatul era arogant şi rău în lucrurile sale; şi el era din casa lui Caleb.
4. Şi David a auzit când era în pustiu că Nabal îşi tundea oile.
5. Şi David a trimis zece tineri şi David a spus tinerilor: Urcaţi-vă la Carmel şi mergeţi la Nabal şi salutaţi-l în numele meu;
6. Şi astfel să spuneţi celui ce trăieşte în prosperitate: Pace deopotrivă ţie şi pace casei tale şi pace la tot ceea ce ai.
7. Şi acum, am auzit că ai tunzători; acum, pe păstorii tăi, care au fost cu noi, nu i-am vătămat, nici nu le-a lipsit nimic, tot timpul cât au fost în Carmel.
8. Întreabă pe tinerii tăi şi ei îţi vor arăta. De aceea, să găsească tinerii favoare în ochii tăi, pentru că venim într-o zi bună; dă, te rog, orice îţi este la îndemână servitorilor tăi şi fiului tău David.
9. Şi când tinerii lui David au ajuns, i-au vorbit lui Nabal conform cu toate aceste cuvinte în numele lui David şi apoi au încetat.
10. Şi Nabal a răspuns servitorilor lui David şi a zis: Cine este David? Şi cine este fiul lui Isai? Sunt mulţi servitori în aceste zile care fug fiecare de la stăpânul său.
11. Să iau atunci eu pâinea mea şi apa mea şi carnea mea pe care am înjunghiat-o pentru tunzătorii mei şi să le dau unor oameni, pe care nu îi cunosc de unde sunt?
12. Astfel tinerii lui David s-au întors pe calea lor şi au mers înapoi şi au venit şi i-au istorisit toate aceste spuse.
13. Şi David a spus oamenilor săi: Încingeţi-vă fiecare sabia. Şi şi-au încins fiecare sabia; şi David de asemenea şi-a încins sabia; şi s-au urcat după David cam patru sute de bărbaţi; iar două sute au rămas lângă lucruri.
14. Dar unul dintre tineri i-a spus lui Abigail, soţia lui Nabal, spunând: Iată, David a trimis mesageri din pustiu ca să salute pe stăpânul nostru; şi el i-a batjocorit.
15. Dar oamenii au fost foarte buni cu noi şi nu am fost vătămaţi, nici nu ne-a lipsit vreun lucru, cât timp am umblat cu ei, când eram în câmpii;
16. Ei ne-au fost un zid deopotrivă noaptea şi ziua, tot timpul cât am fost cu ei păzind oile.
17. De aceea acum, să ştii şi să iei aminte la ce doreşti să faci, pentru că răul este hotărât împotriva stăpânului nostru şi împotriva întregii lui case, pentru că el este într-atât un fiu al lui Belial, încât nimeni nu poate vorbi cu el.
18. Atunci Abigail s-a grăbit şi a luat două sute de pâini şi două burdufuri cu vin şi cinci oi gata pregătite şi cinci măsuri de grâne prăjite şi o sută de ciorchini de stafide şi două sute de turte de smochine şi le-a pus pe măgari.
19. Şi a spus servitorilor ei: Mergeţi înaintea mea; iată, eu vin după voi. Dar nu i-a spus soţului ei, Nabal.
20. Şi a fost astfel, pe când călărea pe măgar, a coborât pe partea ascunsă a dealului şi, iată, David şi oamenii săi coborau spre ea; şi ea i-a întâlnit.
21. Şi David spusese: Într-adevăr în zadar am păzit tot ce avea acesta în pustiu, astfel încât nimic nu s-a pierdut din tot ce îi aparţinea; şi el mi-a răsplătit rău pentru bine.
22. Astfel şi chiar mai mult să facă Dumnezeu duşmanilor lui David, dacă voi lăsa din tot ce îi aparţine până la lumina dimineţii pe vreunul care urinează la perete.
23. Şi când Abigail l-a văzut pe David, s-a grăbit şi a sărit jos de pe măgar şi a căzut cu faţa la pământ înaintea lui David şi s-a plecat până la pământ.
24. Şi a căzut la picioarele lui şi a spus: Asupra mea, domnul meu, asupra mea să fie această nelegiuire; şi să vorbească, te rog, roaba ta în auzul tău şi ascultă cuvintele roabei tale.
25. Să nu iei aminte domnul meu, te rog, la acest om al lui Belial, adică la Nabal, pentru că precum îi este numele, tot astfel este şi el; Nabal este numele lui şi prostie este în el; dar eu, roaba ta, nu am văzut pe tinerii domnului meu, pe care i-ai trimis.
26. De aceea acum, domnul meu, precum DOMNUL trăieşte şi precum sufletul tău trăieşte, văzând că DOMNUL te-a oprit să ajungi să verşi sânge şi să te răzbuni cu propria ta mână, acum, să fie duşmanii tăi şi cei care caută să facă rău domnului meu, ca Nabal.
27. Şi acum, această binecuvântare pe care a adus-o roaba ta domnului meu, să fie dată tinerilor care urmează pe domnul meu.
28. Te rog, iartă fărădelegea roabei tale, pentru că DOMNUL va face într-adevăr domnului meu o casă sigură, deoarece domnul meu luptă bătăliile DOMNULUI şi rău nu s-a găsit în tine în toate zilele tale.
29. Totuşi un om se ridică să te urmărească şi să caute sufletul tău; dar sufletul domnului meu va fi legat în mănunchiul vieţii cu DOMNUL Dumnezeul tău; şi el va arunca sufletele duşmanilor tăi, ca din mijlocul unei praştii.
30. Şi se va întâmpla, când DOMNUL va fi făcut domnului meu conform cu tot binele pe care l-a vorbit referitor la tine şi te va fi rânduit conducător peste Israel,
31. Că aceasta nu va fi o mâhnire pentru tine, nici poticnire a inimii pentru domnul meu, fie că ai vărsat sânge fără motiv sau că domnul meu s-a răzbunat el însuşi, dar când DOMNUL se va purta bine cu domnul meu, atunci să îţi aminteşti de roaba ta.
32. Şi David i-a spus lui Abigail: Binecuvântat fie DOMNUL Dumnezeul lui Israel, care te-a trimis în această zi să mă întâlneşti;
33. Şi binecuvântat fie sfatul tău şi binecuvântată fii tu, care m-ai oprit în această zi de a ajunge la vărsare de sânge şi de la a mă răzbuna cu propria mea mână.
34. Căci, într-adevăr, precum DOMNUL Dumnezeul lui Israel trăieşte, care m-a oprit de la a te vătăma, dacă nu te-ai fi grăbit şi nu ai fi venit să mă întâlneşti, cu siguranţă nu i-ar fi rămas lui Nabal până la lumina dimineţii vreunul care urinează la perete.
35. Astfel David a primit din mâna ei ceea ce îi adusese şi i-a spus: Urcă-te în pace la casa ta; vezi, am dat ascultare vocii tale şi te-am primit.
David ia pe Abigail.
36. Şi Abigail a venit la Nabal; şi, iată, el ţinea un ospăţ în casa lui, ca ospăţul unui împărat; şi inima lui Nabal era veselă, pentru că era foarte beat; de aceea ea nu i-a spus nimic, mic sau mare, până la lumina dimineţii.
37. Dar s-a întâmplat dimineaţa, când vinul ieşise din Nabal şi soţia sa i-a spus toate aceste lucruri, că inima lui a murit în el şi el a devenit ca o piatră.
38. Şi s-a întâmplat cam după zece zile, că DOMNUL l-a lovit pe Nabal încât el a murit.
39. Şi când David a auzit că Nabal a murit, a spus: Binecuvântat fie DOMNUL, care a pledat în cauza ocării mele din mâna lui Nabal şi care a oprit pe servitorul său de la rău; fiindcă DOMNUL a întors stricăciunea lui Nabal asupra capului său. Şi David a trimis şi a vorbit îndeaproape cu Abigail, pentru a o lua de soţie.
40. Şi când servitorii lui David au venit la Abigail, în Carmel, i-au vorbit, spunând: David ne-a trimis la tine, ca să te ia de soţie.
41. Şi ea s-a ridicat şi s-a plecat cu faţa la pământ şi a spus: Iată, lasă roaba ta să fie o servitoare pentru a spăla picioarele servitorilor domnului meu.
42. Şi Abigail s-a grăbit şi s-a ridicat şi a călărit pe un măgar, cu cinci fete ale ei care mergeau după ea; şi a mers după mesagerii lui David şi a devenit soţia lui.
43. David de asemenea a luat pe Ahinoam din Izreel; şi amândouă au fost soţiile sale.
44. Dar Saul o dăduse pe Mical, fiica sa, soţia lui David, lui Palti, fiul lui Laiş, care era din Galim.