1 Corinteni 7

Despre căsătorie.

1. Şi despre cele ce mi-aţi scris: este bine pentru om să nu se atingă de femeie.

2. Totuşi, ca să evite curvia, fiecare bărbat să aibă soţia lui, şi fiecare femeie să aibă propriul ei soţ.

3. Soţul să dea soţiei bunăvoinţa conjugală datorată; şi tot aşa şi soţia, soţului.

4. Soţia nu are putere asupra propriului ei trup, ci soţul; şi la fel, nici soţul nu are putere asupra propriului său trup, ci soţia.

5. Să nu vă privaţi unul de celălalt, decât doar prin înţelegere pentru un timp, ca să vă dăruiţi postului şi rugăciunii; şi să vă împreunaţi din nou ca nu cumva să vă ispitească Satan din cauza lipsei voastre de autocontrol.

6. Dar spun aceasta prin permisiune, nu prin poruncă.

7. Fiindcă aş dori ca toţi oamenii să fie întocmai ca mine. Dar fiecare are propriul lui dar din Dumnezeu, unul într-un fel, şi altul altfel.

8. De aceea le spun celor necăsătoriţi şi văduvelor: Este bine pentru ei dacă rămân întocmai ca mine.

9. Dar dacă nu se pot înfrâna, să se căsătorească; fiindcă este mai bine să se căsătorească decât să ardă.

10. Iar celor căsătoriţi le poruncesc nu eu, ci Domnul: Soţia să nu se despartă de soţ.

11. Dar chiar dacă se desparte, să rămână necăsătorită sau să se împace cu soţul ei; şi soţul să nu divorţeze de soţia lui.

Despărţirea între soţii credincioşi şi cei necredincioşi.

12. Dar celorlalţi le spun eu, nu Domnul: Dacă vreun frate are o soţie ce nu crede, şi ea se mulţumeşte să locuiască cu el, să nu divorţeze de ea;

13. Şi femeia care are un soţ ce nu crede, şi el se mulţumeşte să locuiască cu ea, să nu îl părăsească.

14. Fiindcă soţul care nu crede este sfinţit prin soţie, şi soţia care nu crede este sfinţită prin soţ; altfel, copiii voştri sunt necuraţi; dar acum sunt sfinţi.

15. Dar dacă cel ce nu crede se desparte, să se despartă. Un frate sau o soră nu este în robie în astfel de cazuri, dar Dumnezeu ne-a chemat la pace.

16. Fiindcă ce ştii tu, soţie, dacă îţi vei salva soţul? Sau ce ştii tu, soţule, dacă îţi vei salva soţia?

Fiecare la locul lui.

17. Totuşi, aşa cum Dumnezeu a împărţit fiecăruia, aşa cum Domnul a chemat pe fiecare, aşa să umble. Şi aşa rânduiesc în toate bisericile.

18. Este cineva chemat fiind circumcis? Să nu se facă necircumcis. Este cineva chemat în necircumcizie? Să nu se circumcidă.

19. Circumcizia nu este nimic, şi necircumcizia nu este nimic, ci ţinerea poruncilor lui Dumnezeu.

20. Fiecare să rămână în aceeaşi chemare în care a fost chemat.

21. Eşti chemat, fiind rob? Nu te nelinişti de aceasta; dar dacă poţi fi făcut liber, mai degrabă foloseşte-te de aceasta.

22. Fiindcă cel ce este chemat în Domnul, fiind rob, este un eliberat al Domnului; tot aşa şi cel ce este chemat, fiind liber, este rob al lui Cristos.

23. Voi sunteţi cumpăraţi cu un preţ; nu vă faceţi robi ai oamenilor.

24. Fiecare, fraţilor, în starea în care a fost chemat, în aceea să rămână cu Dumnezeu.

Despre fetele fecioare.

25. Cât despre fecioare şi feciori, nu am poruncă de la Domnul; totuşi îmi dau sfatul, ca unul ce am obţinut milă de la Domnul să fiu credincios.

26. De aceea presupun că aceasta este bine, din cauza strâmtorării prezente, spun că este bine pentru om să fie aşa.

27. Eşti legat de soţie? Nu căuta să fii dezlegat. Eşti dezlegat de soţie? Nu căuta soţie.

28. Dar şi dacă te căsătoreşti, nu ai păcătuit; şi dacă fecioara se căsătoreşte, nu a păcătuit. Totuşi astfel de oameni vor avea necaz în carne; dar eu vă cruţ.

29. Dar spun aceasta, fraţilor, timpul este scurt; rămâne ca şi cei ce au soţii să fie ca şi cum nu ar avea;

30. Şi cei ce plâng, ca şi cum nu ar plânge; şi cei ce se bucură, ca şi cum nu s-ar bucura; şi cei ce cumpără, ca şi cum nu ar stăpâni;

31. Şi cei ce folosesc această lume, ca şi cum nu ar abuza de ea; fiindcă înfăţişarea acestei lumi trece.

32. Dar aş dori ca voi să fiţi fără grijă. Cel necăsătorit se îngrijeşte de lucrurile care aparţin Domnului, cum să placă Domnului;

33. Dar cel căsătorit se îngrijeşte de lucrurile lumii, cum să placă soţiei.

34. Tot aşa între soţie şi fecioară este diferenţă. Cea necăsătorită se îngrijeşte de lucrurile Domnului, ca să fie sfântă deopotrivă în trup şi în duh; dar cea căsătorită se îngrijeşte de lucrurile lumii, cum să placă soţului.

35. Iar aceasta o spun spre folosul vostru; nu ca să arunc un laţ asupra voastră, ci pentru ceea ce este frumos şi ca să serviţi Domnului fără distragere.

36. Dar dacă cineva gândeşte că se poartă necuvenit faţă de fecioara lui, dacă trece de floarea vârstei ei şi nevoia o cere, să facă ce voieşte, nu păcătuieşte, să se căsătorească.

37. Totuşi, cel ce stă neclintit în inima lui, neavând constrângere, şi are putere peste propria lui voinţă şi a hotărât astfel în inima lui că îşi va păstra fecioara, bine face.

38. Astfel, cel ce dă în căsătorie bine face, iar cel ce nu dă în căsătorie mai bine face.

39. Soţia este legată prin lege cât timp trăieşte soţul ei; dar dacă soţul ei moare, este liberă să se căsătorească cu cine voieşte, numai în Domnul.

40. Dar după sfatul meu, este mai fericită dacă rămâne aşa; şi gândesc că şi eu am Duhul lui Dumnezeu.