1 Corinteni 15

Învierea şi arătările lui Hristos.

1. Mai mult, fraţilor, vă fac cunoscut evanghelia pe care v-am predicat-o, pe care aţi şi primit-o, în care şi staţi;

2. Prin care şi sunteţi salvaţi, dacă reţineţi aceste cuvinte predicate, dacă nu cumva aţi crezut în zadar.

3. Fiindcă v-am dat întâi ce am primit şi eu, cum Cristos a murit pentru păcatele noastre conform scripturilor,

4. Şi că a fost îngropat şi că a înviat a treia zi, conform scripturilor,

5. Şi că a fost văzut de Chifa, apoi de cei doisprezece.

6. După aceea a fost văzut de peste cinci sute de fraţi deodată, dintre care cei mai mulţi rămân până acum, iar unii au şi adormit.

7. După aceea a fost văzut de Iacov, apoi de toţi apostolii.

8. Şi la urma tuturor, ca unul născut la timp nepotrivit, a fost văzut şi de mine.

9. Fiindcă dintre apostoli cel mai neînsemnat sunt eu, care nu sunt demn să fiu numit apostol, pentru că am persecutat biserica lui Dumnezeu.

10. Dar prin harul lui Dumnezeu sunt ceea ce sunt; şi harul lui dăruit mie nu a fost în zadar, ci am muncit mult mai mult decât ei toţi; totuşi nu eu, ci harul lui Dumnezeu, care a fost cu mine.

11. Aşadar, fie eu, fie ei, astfel predicăm şi astfel aţi crezut.

Însemnătatea învierii lui Hristos.

12. Dar dacă Cristos este predicat că a înviat dintre morţi, cum spun unii dintre voi că nu este înviere a morţilor?

13. Dar dacă nu este înviere a morţilor, atunci Cristos nu a fost înviat.

14. Şi dacă Cristos nu a fost înviat, atunci predicarea noastră este deşartă şi credinţa voastră de asemenea deşartă.

15. Şi, într-adevăr, suntem găsiţi martori falşi ai lui Dumnezeu, pentru că am adus mărturie despre Dumnezeu că l-a înviat pe Cristos, pe care nu l-a înviat, dacă aşa este că morţii nu învie.

16. Căci dacă morţii nu învie, atunci Cristos nu a fost înviat.

17. Şi dacă nu a fost înviat Cristos, credinţa voastră este deşartă; voi sunteţi încă în păcatele voastre.

18. Atunci şi cei ce au adormit în Cristos sunt pierduţi.

19. Dacă doar pentru această viaţă avem speranţă în Cristos, suntem cei mai mizerabili dintre toţi oamenii.

20. Dar acum, Cristos a fost înviat dintre morţi şi a devenit primele roade ale celor ce au adormit.

21. Fiindcă întrucât prin om a venit moartea, prin om a venit şi învierea morţilor.

22. Fiindcă aşa cum în Adam toţi mor, tot astfel, în Cristos toţi vor fi înviaţi.

23. Dar fiecare la rândul lui; Cristos primele roade, apoi cei ai lui Cristos la venirea lui.

24. Atunci va fi venit sfârşitul, când el va fi dat împărăţia în mâna lui Dumnezeu, adică Tatălui; când va fi desfiinţat fiecare domnie şi fiecare autoritate şi putere.

25. Fiindcă el trebuie să domnească până va pune pe toţi duşmanii sub picioarele sale.

26. Ultimul duşman nimicit va fi moartea.

27. Fiindcă a supus toate sub picioarele lui. Dar când spune că toate i-au fost supuse, este evident că el, care a supus toate, este exceptat.

28. Şi când toate îi vor fi supuse, atunci şi Fiul însuşi va fi supus celui ce a supus toate sub el, pentru ca Dumnezeu să fie toate în toţi.

29. Altfel, ce vor face cei botezaţi pentru cei morţi, dacă morţii nu învie nicidecum? De ce sunt botezaţi atunci pentru cei morţi?

30. Şi de ce suntem noi în pericol în fiecare oră?

31. Vă avertizezi, referitor la bucuria voastră pe care şi eu o am în Cristos Isus, Domnul nostru, că mor zilnic.

32. Dacă în felul oamenilor m-am luptat cu fiarele în Efes, care îmi este folosul, dacă nu învie morţii? Să mâncăm şi să bem, fiindcă mâine murim.

33. Nu vă amăgiţi: Vorbirile rele strică obiceiurile bune.

34. Treziţi-vă la dreptate şi nu păcătuiţi! Fiindcă unii nu au cunoaşterea despre Dumnezeu; spre ruşinea voastră o spun.

Cum vor învia morţii.

35. Dar va spune cineva: Cum sunt morţii înviaţi? Şi cu ce trup vin?

36. Prostule! Ce semeni tu nu înviază dacă nu moare,

37. Şi ce semeni, nu semeni acel trup care va fi, ci grăunte gol, fie de grâu, fie de altă sămânţă,

38. Dar Dumnezeu îi dă trup aşa cum a dorit; şi fiecărei seminţe propriul ei trup.

39. Nu toată carne este aceeaşi carne; ci este o carne a oamenilor şi altă carne a animalelor; şi alta a peştilor şi alta a păsărilor.

40. De asemenea sunt trupuri cereşti şi trupuri pământeşti; dar una este gloria celor cereşti şi alta a celor pământeşti.

41. Este o glorie a soarelui şi o altă glorie a lunii şi o altă glorie a stelelor, fiindcă o stea diferă de altă stea în glorie.

42. Astfel este şi învierea morţilor. Trupul este semănat în putrezire şi este înviat în neputrezire;

43. Este semănat în dezonoare, este înviat în glorie; este semănat în slăbiciune, este înviat în putere;

44. Este semănat trup natural, este înviat trup spiritual. Există trup natural şi există trup spiritual.

45. Astfel şi este scris: Primul om, Adam, a fost făcut un suflet viu; ultimul Adam a fost făcut un duh dătător de viaţă.

46. Totuşi, primul nu a fost spiritual, ci natural; după aceea, spiritual.

47. Primul om este din pământ, pământesc; al doilea om este Domnul din cer.

48. Ca cel pământesc, tot astfel sunt şi cei pământeşti; şi ca cel ceresc, tot astfel sunt şi cei cereşti.

49. Şi aşa cum am purtat chipul celui pământesc, tot aşa vom purta şi chipul celui ceresc.

50. Şi aceasta spun, fraţilor, că nu pot carnea şi sângele să moştenească împărăţia lui Dumnezeu; nici putrezirea nu moşteneşte neputrezirea.

51. Iată, vă spun un mister: Nu toţi vom adormi, dar toţi vom fi schimbaţi,

52. Într-un moment, într-o clipeală de ochi, la ultima trâmbiţă; fiindcă trâmbiţa va suna şi morţii vor fi înviaţi nepieritori, şi noi vom fi schimbaţi.

53. Fiindcă această putrezire trebuie să se îmbrace cu neputrezire, şi acest muritor să se îmbrace cu nemurire.

54. Astfel, când această putrezire se va fi îmbrăcat cu neputrezire, şi acest muritor se va fi îmbrăcat cu nemurire, atunci va fi împlinit cuvântul scris: Moartea este înghiţită în victorie.

55. Moarte, unde este boldul tău? Mormântule, unde este victoria ta?

56. Şi boldul morţii este păcatul; şi puterea păcatului este legea.

57. Dar mulţumiri fie lui Dumnezeu, care ne dă victoria prin Domnul nostru Isus Cristos!

58. De aceea, fraţii mei preaiubiţi, fiţi neclintiţi, de nemişcat, abundând totdeauna în lucrarea Domnului, ştiind că munca voastră în Domnul nu este în zadar.