În mod prioritar, Vechiul Testament este cartea poporului evreu. Toate cărţile lui trebuiesc judecate prin prisma existenţei şi destinului acestui popor de excepţie. Cartea Genezei ne-a arătat coordonatele cosmice şi terestre în care a apărut acest neam. Capitolul 11 din cartea Genezei este pragul de debut al poporului Israel. Dumnezeu însuşi intervine în istorie şi-l cheamă pe Avram din cetatea păgînă Ur, aflată în Caldeea, la vărsarea Tigrului şi Eufratului în golful Persic. Ales de gestul suveran al lui Dumnezeu, acest Avram devine Avraam, tatăl unei mari mulţimi (Gen. 17:5), şi strămoşul tuturor evreilor. Finalul cărţii Geneza îi găseşte pe urmaşii acestui foarte important personaj istoric părăsind temporar Canaanul spre a se muta în Egipt.
Cartea Exodul ne arată cum familia celor 12 seminţii ale lui Iacov, nepotul lui Avraam creşte numeric depăşind stadiul unui simplu grup etnic şi devine un popor care stîrneşte teama egiptenilor. Citim apoi cum Dumnezeu însuşi intervine cu mînă tare în Egipt spre a-l determina pe Faraon să-i lase pe evrei să plece spre a se întoarce înapoi în ţara promisă lui Avraam, ţara Canaanului. După ieşirea din Egipt, Dumnezeu dă acestui popor un cod de legi teocratice în virtutea căruia „Elohim" Dumnezeul cel atotputernic, devine Iehova, Dumnezeul evreilor. Israelul îşi întăreşte statutul de popor ales şi îşi însuşeşte o viaţă cultică corespunzătoare. Leviticul redă amănunţit prevederile morale, sociale şi ceremoniale ale codului teocraţie de legi date evreilor. Cartea Numeri, la care am ajuns acum, cuprinde încă o etapă în drumul împlinirii fiinţei naţionale evreieşti. Poporul format în Egipt şi căruia i s-a dat în pustie o Constituţie, este acum în drum spre vatra în care-şi va aşeza copiii. Dumnezeu îi conduce înainte ca să le dea Canaanul. Se vor lăsa ei conduşi de Dumnezeu în această ţară nouă şi prosperă, dar necunoscută şi potenţial pericuIoasă? Aceasta este întrebarea la care răspunde conţinutul acestei cărţi.
Titlul: Evreieşte, cartea se numeşte: „În pustie". Cei 70 de învăţaţi care au tradus Biblia din ebraică în greceşte la Alexandria în Egipt, au numit-o în Septuaginta: „Aritmoi", numărătorile. Titlul din limba română vine din traducerea latină în care această carte se numeşte chiar aşa: „Numeri".
Autorul: Toată lumea este unanimă în părerea că autorul cărţii este Moise.
Data scrierii: Probabil între anii 1450-1410 î.Cr.
Contextul istoric: La o lună şi jumătate după clădirea Cortului are loc cea dintîi numărătoare a poporului (Numeri 1:1- 4:49). Acest recensămînt a fost necesar pentru a determina capacitatea militară a naţiunii şi pentru a rîndui aşezarea taberei lui Israel în jurul clădirii Cortului. Fără nici o îndoială că numărătoarea a fost necesară şi pentru reglementările administrative şi economice. Mulţimea de peste două milioane de persoane avea nevoie de puţină ordine şi disciplină economică şi administrativă. Apoi urmează marea tragedie: poporul refuză să se încreadă în Dumnezeu pentru cucerirea Canaanului şi Dumnezeu hotărăşte să-i rătăcească prin pustie timp de 40 de ani. După această perioadă are loc cea de a doua numărătoare (Num. 26:1- 65). Toată mulţimea celor ce trecuseră de 20 de ani cu prilejul neascultării, pieriseră deja în pustie. Numai Iosua şi Caleb au fost cruţaţi. Ei vor conduce de acuma poporul. Au loc ultimele pregătiri înainte de a trece la cucerirea ţării. Poporul adunat la Cadeş este numărat încă o dată. Numărul lor este aproximativ egal cu numărul celor ce, cu 40 de ani în urmă, fuseseră scoşi din Egipt.
Tema cărţii: Cineva a zis că: (1) în Geneza vedem ruina omului, (2) în Exodul vedem răscumpărarea omului, (3) în Levitic vedem închinăciunea omului, iar (4) în Numeri vedem omul în umblarea lui cu Domnul. Şi numărătorile şi pribegia timp de 40 de ani prin pustie susţin acest punct de vedere.
Lecţia principală din cartea Numeri este că poporul lui Dumnezeu trebuie să umble prin credinţă dacă vrea să înainteze. Pentru a sublinia acest adevăr, textul relatează abateri de la această regulă şi sfîrşitul lor tragic: neascultarea întregului popor (Num. 11:1), neascultarea lui Aaron şi Maria (Num. 12:1, 9-10), refuzul de intra în ţara promisă (Num. 14:2-3, 26-30), neascultarea lui Moise (Num. 20:12), idolatria poporului (Num. 25:3, 8-9). În ciuda acestor greşeli ale poporului, Dumnezeul legămîntului făcut cu ei i-a purtat cu credincioşie avînd grijă în mod miraculos de ei în cei 40 de ani de pribegie în pustie şi i-a făcut să ajungă în final în binecuvîntată ţară a Canaanului.
Noul Testament preia lecţia neascultării din cartea Numeri şi o foloseşte pentru a imprima creştinilor o viaţă de credinţă şi de deplină ascultare faţă de Domnul (Ioan 3:14; l Cor. 10:1-12; 2 Petru 2:l5-16; Apoc. 2:14; Iuda 11)
Conţinutul cărţii: Aşezarea conţinutului acestei cărţi este unică în felul ei şi, o dată înţeleasă, ne va ajuta să păstrăm foarte uşor în memorie evenimentele cărţii. De la o primă privire observăm că avem de a face cu două generaţii de oameni: cea dintîi, care ieşise din Egipt dar care avea să piară în pustie, şi cea de a doua, care s-a născut în pustie şi avea să cucerească Canaanul. Primele 14 capitole tratează problema primei generaţii, ultimele 16 capitole istorisesc ceea ce s-a întîmplat cu generaţia născută în pustie, iar între ele există grupul capitolelor 15-20 în care aflăm ceea ce s-a întîmplat pe drumurile pustiei în acea perioadă de tranziţie de 40 de ani. De unde ştim că de la capitolul 21 începe relatarea evenimentelor din viaţa generaţiei născute în pustie? Textul din Num. 33:38 ne spune că moartea lui Iosua descrisă în Num. 20:22-29 s-a petrecut: „în al patruzecilea an după ieşirea copiilor lui Israel din ţara Egiptului, în luna a cincea, în cea dintîi zi a lunii".
Cuvinte cheie şi teme caracteristice: Cartea Numeri mai poate fi numită şi „cartea călătoriilor şi popasurilor" (Num. 33:1-2) sau „cartea cîrtirilor" (Num. 11:1, 4; 12:2; etc. Ps. 95:10). Cel mai cunoscut pasaj al cărţii este întîmplarea cu şarpele de aramă (Num. 21:4-9) pe care o preia Domnul Isus în Ioan 3:14-17 aplicînd-o la propria Lui răstignire pentru mîntuirea lumii. Alte tipuri care îl prevestesc pe Cristos sînt: stînca lovită (Num. 20:7-11) şi cetăţile de scăpare (Num. 35).
Insuficienţa aşezămintelor Vechi Testamentale pentru mîntuire este ilustrată profetic de evenimentele petrecute în Num. 20. În acest unic capitol ne întîlnim cu moartea Mariei, cu păcatul lui Moise şi cu moartea lui Aaron. Maria este reprezentativă pentru oficiul profeţiei, Aaron este reprezentantul preoţiei Vechi Testamentale, iar Moise este prin excelenţă reprezentantul Legii. Nici unul dintre aceşti trei oameni nu a putut intra în ţara promisă. Această misiune a fost păstrată pentru Iosua, care în nume şi misiune este un reprezentant al Căpeteniei mîntuirii noastre: Domnul Isus Cristos.
SCHIŢA CĂRŢII
I. CEI IEŞIŢI DIN EGIPT 1-14
a. Numărarea Israeliţilor, 1:1-4:49
b. Poziţia semintiilor în tabără, 2:1-34
c. Poziţia şi slujbele leviţilor, 3:1-4:49
SFINŢIREA POPORULUI
a. Prin izgonirea celor necuraţi, 5:1-4
b. Prin despăgubirea pentru furt, 5:4-10
c. Prin clarificări în căsnicie, 5:11-31
d. Prin legea Nazireatului, 6:1-21
e. Prin binecuvîntarea poporului, 6:22-27
f. Prin darurile căpeteniilor, 7:1-89
g. Prin închinarea leviţilor, 8:1-26
h. Prin ţinerea Paştelor, 9:1-14
i. Prin călăuzirea divină, 9:15-10:10 P
PLECAREA DIN SINAI
a. Începutul călătoriei, 10:11-28
b. Socrul lui Moise, 10:29-36
c. Începutul cîrtirilor, 11:1-3
d. Cîrtirea poporului, 11:4-35
e. Cîrtirea Mariei, 12:1-16
ISCODIREA ŢĂRII
a. Trimiterea celor 12 iscoade, 13:1-20
b. Iscodirea ţării, 13:21-25
c. Raportul iscoadelor, 13:26-33
d. Necredinţa poporului, 14:1-10
e. Mînia lui Dumnezeu, 14:11-12
f. Mijlocirea lui Moise, 14:13-19
g. Pedepsirea celor necredincioşi, 14:20-38
h. Pedepsirea celor neascultători, 14:39-45
II. 40 DE ANI ÎN PUSTIE 15-20
a. Legi asupra jertfelor, 15:1-21
b. Păcatele fără voie, 15:22-31
c. Călcarea Sabatului, 15:32-36
d. Ciucurii de la veşminte, 15:37-41
CONTESTAREA Şl CONFIRMAREA PREOŢIEI
a. Core, Datan şi Abiram, 16:1-50
b. Toiagul lui Aaron, 17:1-13
c. Responsabilităţile preoţilor, 18:1-7
d. Privilegiile preoţilor, 18:8-32
e. Vaca roşie, apa de curăţie, 19:1-22
MARIA, MOISE, AARON
a. Moartea Mariei, 20:1
b. Păcatul lui Moise, 20:2-13
c. Împotrivirea Edomiţilor, 20:14-21
d. Moartea lui Aaron, Eleazar, 20:22-29
III. CEI NĂSCUŢI ÎN PUSTIE 21-36
a. Înfrîngerea şi biruinţa de la Arad, 21:1-3
b. Şarpele de aramă, 21:4-9
c. Alte călătorii, 22:10-35
BALAAM, PROFETUL VRĂJITOR
a. Balaac trimite după Balaam, 22:1-14
b. Măgăriţa lui Balaam, 22:15-41
c. Balaam binecuvîntează, 23:1-30
d. Balaam confirmă binecuvîntarea, 24;1-14
e. Steaua lui Iacov, 24:15-25
f. Şiretlicul lui Balaam, 25:1-15 (31:16)
g. Omorîrea Madianiţilor, 25:16-18
O NOUĂ NUMĂRĂTOARE
a. A doua numărătoare, 26:1-65
REPETAREA UNOR LEGI
a. Lege asupra moştenirii, 27:1-11
b. Iosua, urmaşul lui Moise, 27:12-23
c. Jertfa zilnică, 28:1-15
d. Jertfe de Paşte, 28:16-25
e. Jertfele de Rusalii, 28:26-31
f. Jerfe în ziua trîmbiţei, 29:1 -6
g. Jertfe pentru ziua ispăşirii, 29:7-11
h. Jertfe pt. sărbătoarea corturilor, 29:12-40
i. Lege asupra juruinţelor, 30:1-2
î. Juruinţa femeilor, 30:3-16
BIRUINŢA ASUPRA MADIANIŢILOR
a. Lupta, 31:1-24
b. Împărţirea prăzii, 31:25-54
ŢARA DE DINCOLO DE IORDAN
a. Ruben şi Gad aleg Galaadul, 32:1-32
b. Cucerirea Galaadului, 32:33-42
RECAPITUALREA CĂLĂTORIILOR
a. Din Egipt pînă la Sinai, 33:15
b. De la Sinai pînă la Cades, 33:16-36
c. De la Cades la cîmpia Moabului, 33:37-49
VOIA DOMNULUI PENTRU CANAAN
a. Canaaniţi trebuiesc nimiciţi, 33:50-56
b. Hotarele Canaanului, 34:1-29
c. Cetăţile Leviţilor, 35:1-8
d. Cetăţile de scăpare, 35:9-34
e. Moştenirea femeilor, 36:1-13