Proverbe 9
Strigarea prietenoasă a înţelepciunii.
1. Înţelepciunea şi-a zidit casa, şi-a ridicat cei şapte stâlpi,
2. şi-a pregătit mâncarea, şi-a amestecat vinul şi şi-a întins masa.
3. Apoi şi-a trimis slujitoarele să anunţe din locul cel mai înalt al oraşului:
4. „Cine este nesăbuit să vină aici!“ Iar celor fără minte le spune:
5. „Veniţi să mâncaţi din pâinea mea şi să beţi din vinul pe care l-am amestecat!
6. Părăsiţi nesăbuinţa şi veţi trăi! Umblaţi pe calea priceperii!“
7. Cine corectează un batjocoritor îşi atrage dispreţ; cine mustră pe cel rău se răneşte singur.
8. Nu mustra pe cel batjocoritor ca să nu te urască! Mustră pe cel înţelept, şi el te va iubi!
9. Îndrumă-l pe cel înţelept, şi el va fi şi mai înţelept! Învaţă-l pe cel drept, şi el va adăuga la învăţătura lui.
10. „Frica de DOMNUL este începutul înţelepciunii, şi cunoaşterea Celui Sfânt este pricepere.
11. Prin mine ţi se vor înmulţi zilele şi îţi vor spori anii vieţii.
12. Dacă eşti înţelept, pentru tine eşti înţelept; dacă eşti batjocoritor, tu singur vei suferi.“
Îndemn împotriva ademenirii nebuniei.
13. Prostia este o femeie gălăgioasă, proastă şi care nu ştie nimic.
14. Ea stă în uşa casei ei, pe un scaun, chiar în locul cel mai înalt al cetăţii,
15. ca să strige la trecătorii care merg drept pe calea lor:
16. „Cine este nesăbuit să vină aici!“ Iar celui fără minte îi spune:
17. „Apele furate sunt dulci, iar pâinea mâncată în secret este delicioasă!“
18. Dar acela nu ştie că acolo sunt morţii şi că oaspeţii ei sunt în adâncimile Locuinţei Morţilor.