Proverbe 8
Strigarea înţelepciunii.
1. Nu strigă înţelepciunea? Nu-şi înalţă priceperea glasul?
2. Ea se opreşte pe înălţimi, de-a lungul străzilor, la răspântii,
3. lângă porţile care duc spre intrarea cetăţii, la uşi, şi strigă cu voce tare:
4. „Oamenilor, către voi strig şi spre voi, fiii oamenilor, se îndreaptă vocea mea!
5. O, nesăbuiţilor, învăţaţi prudenţa, proştilor, învăţaţi priceperea!
6. Ascultaţi, căci am să vă spun lucruri mari! Îmi voi deschide buzele ca să spun ce este drept!
7. Gura mea va spune adevărul, căci buzele mele urăsc ticăloşia.
8. Toate cuvintele gurii mele sunt drepte, nu este nimic necinstit sau sucit în ele.
9. Toate sunt clare pentru cel priceput şi corecte pentru cei ce au găsit cunoştinţa.
10. Primiţi îndrumarea mea în loc de argint şi alegeţi cunoştinţa în schimbul aurului ales,
11. căci înţelepciunea este mai preţioasă decât rubinele şi orice ţi-ai dori nu se poate compara cu ea.
12. Eu, înţelepciunea, locuiesc împreună cu prudenţa; eu stăpânesc cunoştinţa şi chibzuinţa.
13. Frica de DOMNUL te face să urăşti răul. Iată ce urăsc eu: mândria şi aroganţa, calea rea şi vorbirea stricată.
14. Al meu este sfatul şi chibzuinţa; a mea este priceperea, a mea este puterea.
15. Prin mine domnesc împăraţii şi cei ce conduc prin mine emit legi drepte.
16. Prin mine guvernează prinţii şi toţi nobilii care conduc pământul.
17. Eu iubesc pe cei ce mă iubesc, şi cei ce mă caută mă vor găsi.
18. Eu aduc bogăţie şi onoare, belşug şi bunăstare.
19. Rodul meu este mai bun decât aurul, decât aurul curat; profitul meu întrece argintul ales.
20. Eu merg pe calea dreptăţii, pe mijlocul cărărilor justiţiei,
21. ca să dau bogăţie celor ce mă iubesc şi să le umplu vistieriile.
Obârşia înţelepciunii.
22. DOMNUL mă avea la începutul căilor Lui, înaintea celor mai vechi lucrări ale Lui.
23. Eu am fost desemnată din veşnicie, de la început, înainte de a fi pământul.
24. Eu am fost născută când nu erau oceanele, când nu erau izvoare încărcate cu apă.
25. Înainte de aşezarea munţilor, înainte de a fi dealurile, am fost născută eu,
26. când El nu făcuse încă nici pământul, nici câmpiile, nici cea dintâi fărâmă a prafului lumii.
27. Când a fixat El cerurile, eu eram acolo, când a marcat orizontul pe faţa adâncului,
28. când a stabilit norii sus şi a întărit izvoarele adâncului,
29. când a fixat hotarele mării, ca apele să nu treacă peste porunca Lui, când a planificat temeliile pământului,
30. eu eram meşterul de lângă El şi eram zi de zi desfătarea Lui, bucurându-mă neîncetat în prezenţa Lui,
31. bucurându-mă de întreaga lume a Lui şi găsindu-mi desfătarea în fiii oamenilor.
32. Acum deci, fiilor, ascultaţi-mă! Binecuvântaţi sunt cei ce păzesc căile mele!
33. Ascultaţi îndrumarea şi fiţi înţelepţi; n-o ignoraţi!
34. Binecuvântat este omul care mă ascultă, care veghează zilnic la porţile mele, aşteptând la pragul uşii mele.
35. Fiindcă oricine mă găseşte pe mine, găseşte viaţa şi obţine bunăvoinţă de la DOMNUL.
36. Dar cel care dă greş în a mă găsi se răneşte singur; toţi cei ce mă urăsc iubesc moartea.“