Proverbe 9

Strigarea prietenoasă a înţelepciunii.

1. Înţelepciunea şi-a zidit casa, şi-a tăiat cei şapte stâlpi.

2. Şi-a înjunghiat vitele, şi-a amestecat vinul, şi-a pus masa.

3. Şi-a trimis slujnicele şi strigă, de pe vârful înălţimilor cetăţii:

4. „Cine este prost, să vină încoace!” Celor lipsiţi de pricepere le zice:

5. „Veniţi de mâncaţi din pâinea mea şi beţi din vinul pe care l-am amestecat!

6. Lăsaţi prostia şi veţi trăi, şi umblaţi pe calea priceperii!”

7. Cel ce mustră pe un batjocoritor îşi trage dispreţ şi cel ce caută să îndrepte pe cel rău se alege cu ocară.

8. Nu mustra pe cel batjocoritor, ca să nu te urască; mustră pe cel înţelept, şi el te va iubi!

9. Dă înţeleptului, şi se va face şi mai înţelept; învaţă pe cel neprihănit, şi va învăţa şi mai mult!

10. Începutul înţelepciunii este frica de Domnul; şi ştiinţa sfinţilor este priceperea.

11. Prin mine ţi se vor înmulţi zilele şi ţi se vor mări anii vieţii tale.

12. Dacă eşti înţelept, pentru tine eşti înţelept; dacă eşti batjocoritor, tu singur vei suferi.

13. Nebunia este o femeie gălăgioasă, proastă şi care nu ştie nimic.

14. Ea şade totuşi la uşa casei sale, pe un scaun, pe înălţimile cetăţii,

15. ca să strige la trecătorii care merg pe calea cea dreaptă:

16. „Cine este prost, să vină aici!” Iar celui fără minte îi zice:

17. „Apele furate sunt dulci, şi pâinea luată pe ascuns este plăcută!”

18. El nu ştie că acolo sunt morţii şi că oaspeţii ei sunt în văile Locuinţei morţilor.