Proverbe 29

1. Un om care se împotriveşte tuturor mustrărilor va fi zdrobit deodată şi fără leac. –

2. Când se înmulţesc cei buni, poporul se bucură, dar când stăpâneşte cel rău, poporul geme. –

3. Cine iubeşte înţelepciunea înveseleşte pe tatăl său, dar cine umblă cu curvele risipeşte averea. –

4. Un împărat întăreşte ţara prin dreptate, dar cine ia mită, o nimiceşte. –

5. Cine linguşeşte pe aproapele său îi întinde un laţ sub paşii lui. –

6. În păcatul omului rău este o cursă, dar cel bun biruie şi se bucură. –

7. Cel bun pricepe pricina săracilor, dar cel rău nu poate s-o priceapă. –

8. Cei uşuratici aprind focul în cetate, dar înţelepţii potolesc mânia. –

9. Când se ceartă un înţelept cu un nebun, să se tot supere sau să tot râdă, căci pace nu se face. –

10. Oamenii setoşi de sânge urăsc pe omul fără prihană, dar oamenii fără prihană îi ocrotesc viaţa. –

11. Nebunul îşi arată toată patima, dar înţeleptul o stăpâneşte. –

12. Când cel ce stăpâneşte dă ascultare cuvintelor mincinoase, toţi slujitorii lui sunt nişte răi. –

13. Săracul şi asupritorul se întâlnesc, dar Domnul le luminează ochii la amândoi.

14. Un împărat care judecă pe săraci după adevăr, îşi va avea scaunul de domnie întărit pe vecie. –

15. Nuiaua şi certarea dau înţelepciunea, dar copilul lăsat de capul lui face ruşine mamei sale. –

16. Când se înmulţesc cei răi, se înmulţeşte şi păcatul, dar cei buni le vor vedea căderea. –

17. Pedepseşte-ţi fiul, şi el îţi va da odihnă şi îţi va aduce desfătare sufletului. –

18. Când nu este nicio descoperire dumnezeiască, poporul este fără frâu; dar ferice de poporul care păzeşte Legea! –

19. Nu prin vorbe se pedepseşte un rob, căci chiar dacă pricepe, n-ascultă. –

20. Dacă vezi un om care vorbeşte nechibzuit, poţi să nădăjduieşti mai mult de la un nebun decât de la el. –

21. Slujitorul pe care-l răsfeţi din copilărie, la urmă ajunge de se crede fiu. –

22. Un om mânios stârneşte certuri, şi un înfuriat face multe păcate. –

23. Mândria unui om îl coboară, dar cine este smerit cu duhul capătă cinste. –

24. Cine împarte cu un hoţ îşi urăşte viaţa, aude blestemul şi nu spune nimic. –

25. Frica de oameni este o cursă, dar cel ce se încrede în Domnul n-are de ce să se teamă. –

26. Mulţi umblă după bunăvoinţa celui ce stăpâneşte, dar Domnul este acela care face dreptate fiecăruia.

27. Omul nelegiuit este o scârbă înaintea celor neprihăniţi, dar cel ce umblă fără prihană este o scârbă înaintea celor răi.