Proverbe 15

1. Un răspuns blând potoleşte mânia, dar o vorbă aspră aţâţă mânia.

2. Limba înţelepţilor dă ştiinţă plăcută, dar gura nesocotiţilor împroaşcă nebunie. –

3. Ochii Domnului sunt în orice loc, ei văd pe cei răi şi pe cei buni. –

4. Limba dulce este un pom de viaţă, dar limba stricată zdrobeşte sufletul. –

5. Nesocotitul dispreţuieşte învăţătura tatălui său, dar cine ia seama la mustrare ajunge înţelept. –

6. În casa celui neprihănit este mare belşug, dar în câştigurile celui rău este tulburare. –

7. Buzele înţelepţilor seamănă ştiinţa, dar inima celor nesocotiţi este stricată. –

8. Jertfa celor răi este o scârbă înaintea Domnului, dar rugăciunea celor fără prihană Îi este plăcută. –

9. Calea celui rău este urâtă Domnului, dar El iubeşte pe cel ce umblă după neprihănire. –

10. Cine părăseşte cărarea este aspru pedepsit, şi cine urăşte mustrarea va muri. –

11. Locuinţa morţilor şi Adâncul sunt cunoscute Domnului, cu cât mai mult inimile oamenilor! –

12. Batjocoritorului nu-i place să fie mustrat, de aceea nu se duce la cei înţelepţi. –

13. O inimă veselă înseninează faţa; dar când inima este tristă, duhul este mâhnit. –

14. Inima celor pricepuţi caută ştiinţa, dar gura nesocotiţilor găseşte plăcere în nebunie. –

15. Toate zilele celui nenorocit sunt rele, dar cel cu inima mulţumită are un ospăţ necurmat. –

16. Mai bine puţin, cu frică de Domnul, decât o mare bogăţie, cu tulburare! –

17. Mai bine un prânz de verdeţuri şi dragoste, decât un bou îngrăşat şi ură. –

18. Un om iute la mânie stârneşte certuri, dar cine este încet la mânie potoleşte neînţelegerile.

19. Drumul leneşului este ca un hăţiş de spini, dar cărarea celor fără prihană este netezită. –

20. Un fiu înţelept este bucuria tatălui său, dar un om nesocotit dispreţuieşte pe mama sa. –

21. Nebunia este o bucurie pentru cel fără minte, dar un om priceput merge pe drumul cel drept. –

22. Planurile nu izbutesc, când lipseşte o adunare care să chibzuiască, dar izbutesc când sunt mulţi sfetnici.”

23. Omul are bucurie să dea un răspuns cu gura lui, şi ce bună este o vorbă spusă la vreme potrivită! –

24. Pentru cel înţelept, cărarea vieţii duce în sus, ca să-l abată de la Locuinţa morţilor, care este jos. –

25. Domnul surpă casa celor mândri, dar întăreşte hotarele văduvei. –

26. Gândurile rele sunt urâte Domnului, dar cuvintele prietenoase sunt curate înaintea Lui. –

27. Cel lacom de câştig îşi tulbură casa, dar cel ce urăşte mita va trăi. –

28. Inima celui neprihănit se gândeşte ce să răspundă, dar gura celor răi împroaşcă răutăţi. –

29. Domnul Se depărtează de cei răi, dar ascultă rugăciunea celor neprihăniţi. –

30. O privire prietenoasă înveseleşte inima, o veste bună întăreşte oasele. –

31. Urechea care ia aminte la învăţăturile care duc la viaţă locuieşte în mijlocul înţelepţilor. –

32. Cel ce leapădă certarea îşi dispreţuieşte sufletul, dar cel ce ascultă mustrarea capătă pricepere. –

33. Frica de Domnul este şcoala înţelepciunii, şi smerenia merge înaintea slavei. –