Deuteronomul 25

Certurile.

1. Când doi oameni vor avea o ceartă între ei şi se vor înfăţişa înaintea judecăţii ca să fie judecaţi, celui nevinovat să-i dea drumul, iar pe cel vinovat să-l osândească.

2. Dacă cel vinovat este osândit să fie bătut, judecătorul să pună să-l întindă la pământ şi să-i dea, în faţa lui, un număr de lovituri potrivit cu greutatea vinii lui.

3. Să nu pună să-i dea mai mult de patruzeci de lovituri, ca nu cumva, dându-i mai multe lovituri decât atât, fratele tău să fie înjosit înaintea ta.

4. Să nu legi gura boului, când treieră grâul.

Căsătoria între cumnat şi cumnată.

5. Când fraţii vor locui împreună, şi unul din ei va muri fără să lase copii, nevasta mortului să nu se mărite afară cu un străin, ci cumnatul ei să se ducă la ea, s-o ia de nevastă şi să se însoare cu ea ca cumnat.

6. Întâiul născut, pe care-l va naşte, să moştenească pe fratele cel mort şi să-i poarte numele, pentru ca numele acesta să nu fie şters din Israel.

7. Dacă omul acesta nu vrea să ia pe cumnata sa, ea să se suie la poarta cetăţii, la bătrâni, şi să spună: „Cumnatul meu nu vrea să ridice în Israel numele fratelui său, nu vrea să mă ia de nevastă după dreptul de cumnat.”

8. Bătrânii cetăţii să-l cheme şi să-i vorbească. Dacă el stăruie şi zice: „Nu vreau s-o iau,”

9. atunci cumnata sa să se apropie de el în faţa bătrânilor, să-i scoată încălţămintea din picior şi să-l scuipe în faţă. Şi, luând cuvântul, să zică: „Aşa să se facă omului care nu voieşte să ridice casa fratelui său.”

10. Şi casa lui se va numi în Israel „casa celui descălţat.”

11. Când doi oameni se vor certa unul cu altul, şi nevasta unuia se va apropia să scoată pe bărbatul său din mâna celui ce-l loveşte, dacă întinde mâna şi apucă pe acesta din urmă de părţile ruşinoase,

12. să-i tai mâna: să n-ai nicio milă de ea.

Cântăreala dreapta.

13. Să n-ai în sacul tău două feluri de greutăţi, una mare şi alta mică.

14. Să n-ai în casă două feluri de efe, una mare şi alta mică.

15. Ci să ai o greutate adevărată şi dreaptă, să ai o efă adevărată şi dreaptă, pentru ca să ai zile multe în ţara pe care ţi-o dă Domnul Dumnezeul tău.

16. Căci oricine face aceste lucruri, oricine săvârşeşte o nedreptate, este o urâciune înaintea Domnului Dumnezeului tău.

Nimicirea Amaleciţilor.

17. Adu-ţi aminte ce ţi-a făcut Amalec pe drum, la ieşirea voastră din Egipt:

18. cum te-a întâlnit pe drum şi, fără nicio teamă de Dumnezeu, s-a aruncat asupra ta pe dinapoi, asupra tuturor celor ce se târau la coadă, când erai obosit şi sleit de puteri.

19. Când îţi va da Domnul Dumnezeul tău odihnă, după ce te va izbăvi de toţi vrăjmaşii care te înconjoară, în ţara pe care Domnul Dumnezeul tău ţi-o dă ca moştenire şi spre stăpânire, să ştergi pomenirea lui Amalec de sub ceruri: să nu uiţi lucrul acesta.