Psalmii 10

1. Pentru ce, Doamne, stai departe? Pentru ce treci cu vederea la vreme de necaz?

2. Când se mândreşte necredinciosul, se aprinde săracul; se prind în sfaturile pe care le gândesc.

3. Că se laudă păcătosul cu poftele sufletului lui, iar cel ce face strâmbătate, pe sine se binecuvintează.

4. Întărâtat-a cel păcătos pe Domnul, după mulţimea mâniei lui; nu-L va căuta; nu este Dumnezeu înaintea lui.

5. Spurcate sunt căile lui în toată vremea; lepădate sunt judecăţile Tale de la faţa lui, peste toţi vrăjmaşii lui va stăpâni.

6. Că a zis întru inima sa: Nu mă voi clinti din neam în neam, rău nu-mi va fi.

7. Gura lui e plină de blestem, de amărăciune şi de vicleşug; sub limba lui osteneală şi durere.

8. Stă la pândă în ascuns cu cei bogaţi ca să ucidă pe cel nevinovat; ochii lui spre cel sărac privesc.

9. Pândeşte din ascunziş, ca leul din culcuşul său; pândeşte ca să apuce pe sărac, pândeşte pe sărac ca să-l tragă la el.

10. În lanţul lui îl va smeri; se va pleca şi va cădea asupra lui, când va stăpâni pe cei săraci.

11. Că a zis în inima lui: "Uitat-a Dumnezeu! Întors-a faţa Lui, ca să nu vadă până în sfârşit!"

12. Scoală-Te, Doamne, Dumnezeul meu, înalţă-se mâna Ta, nu uita pe săracii Tăi până în sfârşit!

13. Pentru ce a mâniat necredinciosul pe Dumnezeu? Că a zis în inima lui: Domnul nu va cerceta!

14. Vezi, pentru că Tu priveşti la necazuri şi la durere, ca să le iei în mâinile Tale; căci în Tine se încrede săracul, iar orfanului Tu i-ai fost ajutor.

15. Zdrobeşte braţul celui păcătos şi rău, păcatul lui va fi căutat şi nu se va afla.

16. Împărăţi-va Domnul în veac şi în veacul veacului! Pieriţi neamuri din pământul Lui.

17. Dorinţa săracilor a auzit-o Domnul; la râvna inimii lor a luat aminte urechea Ta.

18. Judecă pe sărac şi pe smerit, ca să nu se mai mândrească omul pe pământ.