Marcu 11

Intrarea în Ierusalim.

1. Şi când s-au apropiat de Ierusalim, în Betfaghe şi Betania, lângă Muntele Măslinilor, a trimis pe doi din ucenicii săi

2. şi le-a zis: „Mergeţi în satul de dinaintea voastră şi imediat ce veţi intra în el veţi găsi un mânz legat, pe care n-a încălecat nici un om până acum. Dezlegaţi-l şi aduceţi-l!

3. Iar dacă cineva vă va zice: De ce faceţi aceasta? să-i spuneţi: Domnul are nevoie de el şi îndată îl va trimite aici.”

4. Atunci ei au mers şi au găsit mânzul legat afară, la poartă, la o răspântie, şi l-au dezlegat.

5. Şi unii din cei ce stăteau acolo le-au zis: „Ce faceţi, de ce dezlegaţi mânzul?”

6. Iar ei le-au spus precum le zisese Iisus şi ei i-au lăsat.

7. Apoi au adus mânzul la Iisus şi şi-au pus hainele peste el. Şi Iisus a şezut pe el.

8. Şi mulţi îşi aşterneau hainele pe drum, iar alţii ramuri, pe care le tăiau de pe câmp.

9. Iar cei ce mergeau înaintea lui Iisus şi cei ce veneau după, strigau cu toţii: Osana! Binecuvântat este Cel ce vine în numele Domnului!

10. Binecuvântată este împărăţia care vine, împărăţia părintelui nostru David! Osana întru cei de sus!

11. Şi a ajuns în Ierusalim. A intrat în Templu şi a privit de jur împrejur la toate cele de acolo şi, fiind deja spre seară, a ieşit spre Betania împreună cu cei doisprezece.

Smochinul blestemat.

12. A doua zi, ieşind ei din Betania, i s-a făcut foame.

13. Şi a văzut de departe un smochin care avea frunze, a mers acolo, dar n-a găsit nimic, doar frunze. Pentru că nu era timpul smochinelor.

14. Atunci a spus smochinului: „În veac să nu mai mănânce cineva vreun rod din tine!” Iar ucenicii au auzit.

15. Apoi au venit în Ierusalim. Şi, intrând în Templu, a început să îi scoată afară pe cei ce vindeau şi cumpărau în Templu, apoi a răsturnat mesele schimbătorilor de bani şi a răsturnat scaunele vânzătorilor de porumbei.

16. Şi nu lăsa să mai treacă nimeni cu vreun vas prin Templu.

17. Atunci îi învăţa şi le spunea: „Oare nu stă scris? Casa mea se va chema casă de rugăciune pentru toate neamurile, dar voi aţi făcut din ea o peşteră de tâlhari.”

18. Şi marii preoţii şi cărturarii l-au auzit. Şi căutau cum să-l piardă, căci se temeau de El, pentru că toată mulţimea era uimită de învăţătura lui.

19. Când s-a făcut seară au ieşit din cetate.

Puterea credinţei.

20. Trecând dimineaţa prin acelaşi loc, au văzut smochinul uscat din rădăcini.

21. Iar Petru şi-a amintit şi i-a zis: „Învăţătorule, iată că s-a uscat smochinul pe care l-ai blestemat!”

22. Iisus le-a răspuns: „Aveţi credinţă în Dumnezeu!

23. Adevărat vă spun, că oricine va zice muntelui acestuia: Ridică-te şi aruncă-te în mare! şi nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ceea ce spune se va face, se va face precum spune el.

24. De aceea vă spun: Toate câte vă rugaţi şi le cereţi, să credeţi că le-aţi şi primit, şi aşa va fi.

25. Iar când staţi să vă rugaţi, iertaţi orice aveţi împotriva cuiva, ca şi Tatăl vostru Cel din ceruri să vă ierte greşelile.”

Puterea lui Isus.

26. Apoi au intrat iarăşi în Ierusalim. Şi plimbându-se prin Templu, au venit la El marii preoţi, cărturarii şi bătrânii poporului

27. şi-i ziceau: „Cu ce putere faci acestea?” sau: „Cine ţi-a dat ţie putere să faci astfel de lucruri?”

28. Iar Iisus le-a zis: „O să vă întreb şi eu ceva, iar dacă îmi veţi răspunde, atunci vă voi spune cu ce putere fac acestea.

29. Botezul lui Ioan a fost din cer sau de la oameni? Răspundeţi-mi!”

30. Şi vorbeau între ei, zicând: „Dacă vom spune: Din cer! va zice: Atunci de ce n-aţi crezut în el?

31. Iar dacă vom spune: De la oameni! ne temem de popor.” Fiindcă toţi îl socoteau pe Ioan că este profet.

32. Şi i-au răspuns lui Iisus: „Nu ştim!” Iar Iisus le-a zis: „Nici eu nu vă spun cu ce putere fac aceste lucruri!”