Marcu 10

Desfacerea căsătoriei.

1. Ridicându-se de acolo a venit în hotarele Iudeei, dincolo de Iordan. Acolo mulţimile s-au adunat iarăşi la El şi, după cum obişnuia, le învăţa iarăşi.

2. Atunci s-au apropiat fariseii care, ca să-l ispitească, îl întrebau dacă este îngăduit unui bărbat să îşi lase soţia.

3. Iar El le-a zis: „Ce v-a poruncit Moise?”

4. Ei au răspuns: „Moise a îngăduit să-i scrie o carte de despărţire şi să o lase să plece.”

5. El le-a zis: „Din cauza împietririi inimii voastre v-a scris porunca aceasta.

6. Dar încă de la începutul creaţiei Dumnezeu i-a făcut să fie împreună bărbat şi femeie.

7. De aceea, bărbatul îşi va lăsa tatăl şi mama şi se va lipi de femeia sa

8. şi vor fi amândoi un singur trup. Aşa că nu mai sunt doi, ci un singur trup.

9. Deci ceea ce a Dumnezeu a unit, omul să nu despartă!”

10. În casă însă, ucenicii l-au întrebat iarăşi despre aceasta.

11. Iar El le-a zis: „Oricine, dacă îşi va lăsa soţia şi îşi va lua alta, săvârşeşte adulter cu ea.

12. Iar femeia, dacă îşi va lăsa soţul şi îşi va lua alt bărbat, săvârşeşte adulter.”

Copilaşii.

13. Odată au adus la El nişte copii ca să-şi pună mâinile peste ei, iar ucenicii îi certau.

14. Şi văzându-i Iisus, s-a mâhnit şi le-a zis: „Lăsaţi copiii să vină la mine! Nu-i opriţi, căci a unora ca ei este Împărăţia lui Dumnezeu!

15. Adevărat vă spun, dacă cineva nu va primi Împărăţia lui Dumnezeu ca un copil, nu va intra în ea.”

16. Şi, luându-i în braţe, i-a binecuvântat, punându-şi mâinile peste ei.

Tânărul bogat.

17. Pe când ieşea în drum, a alergat către El cineva şi, îngenunchind înaintea lui, i-a zis: „Învăţătorule bun, ce să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?”

18. Iisus i-a spus: „De ce îmi zici bun? Nimeni nu este bun, în afară de Dumnezeu.

19. Ştii poruncile: Să nu ucizi! Să nu săvârşeşti adulter! Să nu dai mărturie mincinoasă! Să nu înşeli pe nimeni! Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta!”

20. El i-a zis: „Învăţătorule, pe toate acestea le-am păzit din tinereţea mea.”

21. Iar Iisus, privind la el, l-a îndrăgit şi i-a zis: „Un singur lucru îţi mai lipseşte: Du-te, vinde tot ce ai şi dă săracilor şi vei avea o comoară în cer. Şi apoi vino şi urmează-mi.”

22. El însă, s-a întristat auzind aceste cuvinte şi a plecat mâhnit, căci avea multe averi.

23. Atunci Iisus, uitându-se în jur, le-a spus ucenicilor săi: „Cât de greu vor intra în Împărăţia lui Dumnezeu cei ce au bani!”

24. Şi ucenicii erau uimiţi de cuvintele lui. Iisus vorbind iarăşi, le-a zis: „Fiilor, cât de greu se intră în Împărăţia lui Dumnezeu.

25. Mai uşor îi este cămilei să treacă prin urechile acului decât bogatului să intre în Împărăţia lui Dumnezeu.”

26. Iar ei, înspăimântându-se şi mai mult, ziceau unii către alţii: „Şi cine poate să se mântuiască?”

27. Privind la ei, Iisus a zis: „La oameni este cu neputinţă, dar nu la Dumnezeu. Fiindcă la Dumnezeu toate sunt cu putinţă.”

Moştenirea vieţii veşnice.

28. Petru a început să-i zică: „Iată, noi am lăsat toate şi te-am urmat.”

29. Iisus a zis: „Adevărat vă spun, nu este nimeni din cei care şi-au lăsat casă, fraţi, surori, mamă sau tată, copii sau ţarine pentru mine şi pentru evanghelie

30. şi care să nu ia însutit acum, în vremea aceasta de prigoniri: şi case, şi fraţi, şi surori, şi mame, şi copii, şi pământuri, iar în veacul care vine, viaţa veşnică.

31. Şi mulţi dintre cei dintâi vor fi ultimii şi ultimii vor fi primii.”

Isus vesteşte moartea şi învierea Sa.

32. Pe când erau pe drum şi urcau la Ierusalim, Iisus mergea înaintea lor. Şi cei ce îl urmau erau cuprinşi de teamă. Şi iarăşi, luându-i deoparte pe cei doisprezece, a început să le spună cele ce aveau să i se întâmple:

33. „Iată, urcăm la Ierusalim şi Fiul Omului va fi dat în mâinile marilor preoţi şi cărturarilor, care-l vor osândi la moarte şi îl vor da pe mâna neamurilor.

34. Şi-l vor batjocori, îl vor scuipa şi îl vor biciui, îl vor omorî, dar a treia zi va învia.”

Cererea fiilor lui Zebedei.

35. Atunci au venit la El Iacov şi Ioan, fiii lui Zebedeu, zicându-i: „Învăţătorule, vrem să faci pentru noi ceea ce-ţi vom cere.”

36. El le-a zis: „Ce vreţi să fac pentru voi?”

37. Ei au răspuns: „Fă să stăm în slava ta unul la dreapta şi altul la stânga ta!”

38. Iisus însă le-a spus: „Nu ştiţi ce cereţi! Puteţi voi oare să beţi paharul pe care îl beau Eu sau să vă botezaţi cu botezul cu care mă botez Eu?”

39. Ei i-au răspuns: „Putem!” Atunci Iisus le-a zis: „Veţi bea paharul pe care îl beau Eu şi vă veţi boteza cu botezul cu care mă botez Eu.

40. Dar nu Eu dau locurile de la dreapta sau la stânga mea, ci ele sunt pentru cei pentru care s-au pregătit.”

41. Când au auzind ceilalţi zece, au început să se mânie pe Iacov şi pe Ioan.

42. Dar Iisus i-a chemat la El şi le-a zis: „Ştiţi că cei care se socotesc cârmuitori ai neamurilor domnesc peste ele şi cei mai mari ai lor le stăpânesc cu putere.

43. Între voi să nu fie aşa, ci acela care vrea să fie mai mare între voi să fie slujitorul vostru.

44. Iar cel care vrea să fie întâiul între voi să fie robul tuturor.

45. Fiindcă nici Fiul Omului nu a venit să i se slujească, ci ca El să slujească şi să-şi dea viaţa drept răscumpărare pentru mulţi.”

Orbul Bartimeu.

46. Şi au mers în Ierihon. Iar pe când ieşeau din Ierihon, El, ucenicii lui şi o mare mulţime de oameni, iată că fiul lui Timeu, Bartimeu, un orb care cerşea, şedea la marginea drumului.

47. Auzind el că este Iisus Nazarineanul, a început să strige: „Iisuse, Fiul lui David, ai milă de mine!”

48. Mulţi îl certau ca să tacă. Dar el striga şi mai tare: „Fiul lui David, ai milă de mine!”

49. Oprindu-se Iisus, a zis: „Chemaţi-l!” Şi l-au chemat pe orb, zicându-i: „Îndrăzneşte, scoală-te! Te cheamă!”

50. Iar orbul, aruncând haina de pe el, a sărit în picioare şi a venit la Iisus.

51. Iisus l-a întrebat: „Ce vrei să-ţi fac?” Şi orbul a răspuns: „Învăţătorule, să văd din nou.”

52. Iisus i-a zis: „Du-te, credinţa ta te-a mântuit.” Şi îndată a văzut din nou şi l-a urmat pe Iisus pe cale.