Luca 23

Isus înaintea lui Pilat.

1. Şi, ridicându-se toată mulţimea, l-au dus la Pilat

2. şi au început să-l acuze: „L-am găsit pe acesta răzvrătind poporul nostru, oprind de la plata birului pentru Cezar şi spunând că El este Hristos regele.”

3. Pilat l-a întrebat: „Tu eşti regele iudeilor?” El a răspuns: „Tu însuţi spui.”

4. Pilat a spus atunci marilor preoţi şi mulţimii: „Nu-i găsesc nici o vină acestui om.”

5. Dar ei stăruiau: „El răscoală poporul, învăţând în toată Iudeea, începând din Galileea şi până aici.”

Isus înaintea lui Irod.

6. Când a auzit aceasta, Pilat a întrebat dacă omul este galilean

7. şi, când a aflat că este sub stăpânirea lui Irod, l-a trimis la Irod, care se afla la Ierusalim în zilele acelea.

8. Irod s-a bucurat mult când l-a văzut pe Iisus, pe care dorise să-l vadă de mult timp, fiindcă auzise despre El şi spera să vadă vreun semn făcut de Acesta.

9. Şi l-a întrebat multe, dar Iisus nu i-a răspuns nimic.

10. De faţă erau marii preoţi şi cărturarii care îl învinuiau întruna.

11. Irod, împreună cu soldaţii săi, după ce şi-a bătut joc şi a râs de El, l-a îmbrăcat într-o haină strălucitoare şi l-a trimis la Pilat.

12. În ziua aceea, Irod şi Pilat au devenit prieteni, căci înainte se duşmăneau.

Hotărârea de moarte întărită.

13. Pilat i-a chemat pe marii preoţi, pe comandanţi şi poporul

14. şi le-a spus: „L-aţi adus la mine pe omul acesta ca pe unul care răzvrăteşte poporul, dar iată că eu, judecându-l în faţa voastră, n-am găsit la El nici o vină din câte îi aduceţi.

15. Şi nici Irod, care ni l-a trimis înapoi, n-a găsit. Iată, nu a făcut nimic vrednic de moarte.

16. Aşadar, după ce-l voi pedepsi, îl voi elibera.”

17. Dar mulţimea a început să strige într-un glas: „La moarte cu El! Eliberează-ni-l pe Baraba!”

18. Baraba era închis pentru o răscoală pe care o stârnise în cetate şi pentru un omor.

19. Pilat le-a vorbit din nou, vrând să-l elibereze pe Iisus.

20. Dar ei strigau: „Răstigneşte-l! Răstigneşte-l!”

21. Pilat le-a spus a treia oară: „Dar ce rău a făcut Acesta? Nu-i găsesc nici o vină de moarte. Îl voi pedepsi, deci, şi-l voi elibera.”

22. Dar ei stăruiau, cerând cu strigăte puternice să-l răstignească. Iar strigătele lor au biruit.

23. Atunci Pilat a hotărât să le împlinească cererea.

24. L-a eliberat deci pe cel care fusese aruncat în temniţă pentru răscoală şi pentru crimă, cel pe care îl cereau ei, iar pe Iisus l-a lăsat în voia lor.

Răstignirea.

25. Pe când îl duceau, l-au luat pe un anume Simon din Cirene, care venea de la câmp, şi i-au pus crucea în spate, ca să o ducă în urma lui Iisus.

26. Şi era urmat de multă lume şi de femei care îl plângeau şi îl jeleau.

27. Iar Iisus s-a întors spre ele şi le-a spus: „Fiice ale Ierusalimului, nu plângeţi pentru mine, ci plângeţi pentru voi şi pentru copiii voştri,

28. pentru că, iată, vin zile în care se va spune: Fericite sunt cele femeile sterpe şi pântecele care n-au născut şi sânii care n-au alăptat.

29. Atunci vor începe să zică munţilor: Prăvăliţi-vă peste noi! Şi stâncilor: Acoperiţi-ne!

30. Pentru că dacă ei fac aşa cu lemnul verde, cu cel uscat ce va fi?”

31. Împreună cu El duceau şi doi răufăcători ca să-i dea la moarte.

32. Când au ajuns la locul numit al Căpăţânii, l-au răstignit împreună cu cei doi răufăcători, unul la dreapta şi altul la stânga.

33. Iisus zicea: „Tată, iartă-i că nu ştiu ce fac.” Apoi, şi-au împărţit hainele lui, trăgându-le la sorţi.

Batjocurile.

34. Mulţimea stătea şi privea. Căpeteniile îşi băteau joc de El, spunând: „Pe alţii i-a salvat, să se salveze şi pe sine dacă este Hristosul, alesul lui Dumnezeu!”

35. Ostaşii îşi băteau joc de El şi, apropiindu-se i-au dat oţet

36. zicându-i: „Dacă Tu eşti regele iudeilor, salvează-te!”

37. Deasupra lui era o inscripţie pe care scria: „Acesta este regele iudeilor.”

38. Unul dintre răufăcătorii răstigniţi îl batjocorea, zicând: „Nu eşti Tu oare Hristosul? Salvează-te pe tine şi pe noi!”

39. Dar celălalt i-a răspuns şi l-a certat: „Nu te temi măcar de Dumnezeu, tu, care ai aceeaşi osândă?

40. Noi suntem pedepsiţi pe drept, pentru că ne-am luat partea pe care o meritam, dar El n-a făcut nici un rău.”

41. Apoi a zis: „Iisuse, aminteşte-ţi de mine când vei intra în Împărăţia ta.”

42. Iar El i-a răspuns: „Adevărat îţi spun, astăzi vei fi cu mine în paradis.”

Moartea lui Isus.

43. Era pe la ceasul al şaselea când s-a lăsat întuneric peste tot pământul,

44. soarele s-a întunecat, iar vălul de la Templu s-a rupt în două.

45. Iisus a strigat cu glas tare: „Tată, în mâinile tale îmi încredinţez duhul!” Şi zicând acestea, şi-a dat duhul.

46. Când a văzut ce s-a întâmplat, centurionul l-a preamărit pe Dumnezeu, zicând: „Într-adevăr, omul acesta era drept.”

47. Iar mulţimea celor care veniseră să privească, văzând ce s-a întâmplat, se întorcea bătându-şi pieptul.

48. Cunoscuţii lui şi femeile care îl urmaseră din Galileea stăteau deoparte şi priveau la toate acestea.

Îngroparea lui Isus.

49. Şi iată, era un om, pe nume Iosif, care făcea parte din Sfat, om bun şi drept,

50. care nu se învoise cu înţelegerea şi hotărârea lor. El era din Arimateea, o cetate din Iudeea şi aştepta Împărăţia lui Dumnezeu.

51. A mers la Pilat şi i-a cerut trupul lui Iisus.

52. L-a coborât de pe cruce, l-a înfăşurat într-un giulgiu de in şi l-a pus într-un mormânt de piatră în care nu mai fusese pus nimeni.

53. Era ziua pregătirii şi se apropia sâmbăta.

54. Femeile care îl urmaseră şi care veniseră cu Iisus din Galileea au văzut mormântul şi cum i-a fost pus trupul.

55. Apoi s-au întors şi au pregătit miresme şi miruri, iar sâmbătă s-au odihnit după Lege.