Luca 20
Puterea lui Isus.
1. Într-una din zile, pe când Iisus învăţa poporul în Templu, predicând vestea cea bună, au venit marii preoţi şi cărturarii împreună cu bătrânii
2. şi au spus: „Spune-ne cu ce autoritate faci acestea? Sau cine este cel care ţi-a dat această autoritate?”
3. El le-a răspuns: „Vă voi întreba şi Eu un lucru. Spuneţi-mi:
4. Botezul lui Ioan era din cer sau de la oameni?”
5. Se sfătuiau, zicând: „Dacă spunem: Din cer, va spune: Atunci de ce nu l-aţi crezut?
6. Iar dacă spunem: De la oameni, tot poporul ne va ucide cu pietre fiindcă ei sunt convinşi că Ioan este profet.”
7. Şi au răspuns că nu ştiu de unde.
8. Iar Iisus le-a zis: „Nici Eu nu vă spun cu ce autoritate fac aceste lucruri.”
Pilda vierilor.
9. Atunci a început să spună mulţimii o parabolă: „Un om a sădit o vie, a dat-o în arendă unor lucrători şi a plecat în călătorie pentru mult timp.
10. La vremea cuvenită, a trimis un slujitor la lucrători ca să-i dea din rodul viei. Dar lucrătorii, după ce l-au bătut, l-au trimis cu mâinile goale.
11. A mai trimis alt slujitor, dar ei, după ce l-au bătut şi batjocorit şi pe acela, l-au trimis cu mâinile goale.
12. Şi a mai trimis şi un al treilea, dar şi pe acesta l-au rănit şi l-au alungat.
13. Atunci stăpânul viei a spus: Ce să fac? Îl voi trimite pe fiul meu iubit; poate pe el îl vor respecta.
14. Dar văzându-l, lucrătorii s-au sfătuit între ei: Iată moştenitorul! Să-l ucidem ca moştenirea să fie a noastră!
15. L-au scos din vie şi l-au ucis. Ce le va face deci stăpânul viei?
16. Va veni şi îi va ucide pe lucrătorii aceia, iar via o va da altora.” Ei, auzind, au spus: „Să nu se întâmple niciodată aşa ceva!”
17. Dar el, privindu-i ţintă, le-a zis: „Dar, atunci, ce înseamnă ce este scris: Piatra pe care au aruncat-o zidarii, aceasta ajuns în capul unghiului?
18. Oricine va cădea peste piatra aceasta va fi zdrobit şi cel peste care va cădea va fi strivit.”
19. Cărturarii şi marii preoţii au încercat să pună mâna pe El chiar în ceasul acela, fiindcă înţeleseseră că pentru ei spusese parabola. Se temeau însă de popor.
Birul Cezarului.
20. Şi, pândindu-l, au trimis iscoade care se prefăceau că sunt drepţi, ca să-l prindă cu vreun cuvânt şi să-l dea pe mâna stăpânirii şi a autorităţii guvernatorului.
21. L-au întrebat: „Învăţătorule, ştim că vorbeşti şi înveţi cu dreptate şi că nu eşti părtinitor, ci înveţi cu adevărat calea lui Dumnezeu.
22. Ne este îngăduit să dăm tribut Cezarului, sau nu?”
23. Dându-şi seama de viclenia lor, El le-a zis:
24. „Arătaţi-mi un dinar. Ale cui sunt chipul şi inscripţia?” Ei au răspuns: „Ale Cezarului.”
25. Iisus le-a zis: „Atunci daţi Cezarului ce e al lui Cezarului şi lui Dumnezeu ce e al lui Dumnezeu.”
26. Şi nu au putut să-l prindă cu vreun cuvânt în faţa poporului şi, uimiţi de răspunsul său, au tăcut.
Despre înviere.
27. Au venit apoi unii saduchei, care spun că nu există înviere, şi l-au întrebat:
28. „Învăţătorule, Moise a scris pentru noi: dacă cineva este căsătorit şi moare fără copii, atunci fratele lui să-i ia soţia şi să ridice urmaşi fratelui său.
29. Erau deci şapte fraţi. Primul, după ce şi-a luat soţie, a murit fără copii.
31. şi al treilea au luat-o şi la fel toţi şapte n-au lăsat copii şi au murit.
32. În cele din urmă a murit şi femeia.
33. Aşadar, a cui soţie va fi la înviere femeia? Căci toţi şapte au avut-o de soţie.”
34. Iisus le-a spus: „Fiii acestui veac se însoară şi se mărită,
35. dar cei aflaţi vrednici să ajungă în veacul acela şi la învierea din morţi nu se vor mai însura, nici nu se vor mărita,
36. pentru că nu mai pot muri, fiindcă sunt ca îngerii şi sunt fii ai lui Dumnezeu, fiind fii ai învierii.
37. Iar că morţii învie, a arătat-o şi Moise la rug, când îl numeşte pe Domnul Dumnezeul lui Avraam şi Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov.
38. Dar Dumnezeu nu este al celor morţi, ci al celor vii, fiindcă toţi trăiesc pentru El.”
39. Unii dintre cărturari i-au răspuns: „Învăţătorule, bine ai vorbit!”
40. Şi nu mai îndrăzneau să-i întrebe nimic.
Al cui fiu este Hristosul?
41. El le-a spus: „Cum de spun ei că Hristos este fiul lui David?
42. Pentru că însuşi David spune în cartea Psalmilor: Domnul a spus Domnului meu: Şezi la dreapta mea
43. până ce-i voi pune pe duşmanii tăi aşternut sub picioarele tale.
44. Aşadar David îl numeşte Domn. Atunci cum este fiul lui?”
Cărturarii mustraţi de Isus.
45. În timp ce poporul îl asculta, le-a spus ucenicilor:
46. „Feriţi-vă de cărturarii cărora le place să umble în haine lungi, să fie salutaţi în pieţe şi să ocupe primele locuri în sinagogi şi locurile de onoare la ospeţe.
47. Ei mănâncă avutul văduvelor şi se prefac că se roagă îndelung. Aceştia vor primi o pedeapsă mai mare.”