Luca 18

Pilda judecătorului nedrept.

1. Apoi le-a spus o parabolă despre cum trebuie să se roage întotdeauna şi să nu-şi piardă curajul.

2. Zicea: „Era într-o cetate un judecător care nu se temea de Dumnezeu şi nici de oameni nu se ruşina.

3. Şi era în cetatea aceea o văduvă care venea la el şi-i spunea: Fă-mi dreptate în faţa potrivnicului meu!

4. Dar el, un timp, nu a vrut. Apoi şi-a zis: Deşi nu mă tem de Dumnezeu şi de oameni nu mi-e ruşine,

5. pentru că această văduvă mă sâcâie, îi voi face dreptate ca să nu mai vină la nesfârşit şi să mă bată la cap.”

6. Iar Domnul a zis: „Aţi auzit ce spune judecătorul nedrept?

7. Oare Dumnezeu nu le va face dreptate aleşilor săi care strigă zi şi noapte către El, deşi îi lasă să aştepte?

8. Vă spun că le va face repede dreptate. Dar, când va veni Fiul Omului, va găsi El oare credinţă pe pământ?”

Pilda vameşului şi a Fariseului.

9. A mai spus această parabolă pentru unii care se credeau drepţi şi îi dispreţuiau pe ceilalţi.

10. „Doi oameni au urcat la Templu să se roage. Unul era fariseu, iar celălalt, vameş.

11. Fariseul, stând în picioare, se ruga astfel în sinea lui: Dumnezeule, îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni: hrăpăreţi, nedrepţi, adulteri sau chiar ca vameşul acesta.

12. Eu postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din tot ce câştig.

13. Iar vameşul, stând departe, nu îndrăznea nici măcar să-şi ridice ochii spre cer, ci îşi bătea pieptul zicând: Dumnezeule, îndură-te de mine, păcătosul!

14. Vă spun că acesta a coborât la casa lui îndreptăţit, nu celălalt. Fiindcă oricine se înalţă pe sine va fi smerit şi orice se smereşte pe sine va fi înălţat.”

Copilaşii.

15. Îi aduceau şi copii să-i atingă, dar, când vedeau, ucenicii îi mustrau.

16. Însă Iisus i-a chemat pe copii, spunând: „Lăsaţi copiii să vină la mine şi nu-i opriţi, pentru că a unora ca aceştia este Împărăţia lui Dumnezeu.

17. Adevărat vă spun: cine nu primeşte Împărăţia lui Dumnezeu asemenea unui copil, nu va intra în ea.”

Tânărul bogat.

18. Un om de vază l-a întrebat: „Bunule Învăţător, ce să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?”

19. Iisus i-a răspuns: „De ce îmi spui bun? Nimeni nu este bun în afară de Dumnezeu Unul.

20. Ştii poruncile: Să nu săvârşeşti adulter! Să nu ucizi! Să nu furi! Să nu dai mărturie strâmbă! Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta!”

21. Acela a zis: „Pe toate acestea le-am păzit din tinereţe!”

22. Auzind, Iisus i-a spus: „Îţi mai lipseşte un lucru: vinde tot ce ai, împarte săracilor şi vei avea comoară în ceruri, apoi vino şi urmează-mă!”

23. Dar el, când a auzit aşa, s-a întristat fiindcă era foarte bogat.

24. Văzând că s-a întristat, Iisus a zis: „Cât de greu vor intra cei bogaţi în Împărăţia lui Dumnezeu!

25. Mai uşor e să treacă o cămilă prin urechea acului decât să intre un bogat în Împărăţia lui Dumnezeu.”

26. Cei care-l ascultau au spus: „Dar cine se poate mântui?”

27. Şi Iisus a răspuns: „Cele ce sunt cu neputinţă la oameni sunt cu putinţă la Dumnezeu.”

28. Atunci Petru a zis: „Iată, noi am lăsat totul şi te-am urmat.”

29. Iar El le-a spus: „Adevărat vă spun că nu este nimeni care să-şi fi părăsit casă sau soţie sau fraţi sau părinţi sau copii pentru Împărăţia lui Dumnezeu

30. şi care să nu fi primit mult mai mult în vremea aceasta, iar în veacul care vine, viaţa veşnică.”

Isus vesteşte moartea şi învierea Sa.

31. Apoi, i-a luat pe cei doisprezece apostoli şi le-a spus: „Iată, urcăm la Ierusalim şi se vor împlini cele scrise de profeţi despre Fiul Omului.

32. Căci va fi dat pe mâna neamurilor şi va fi batjocorit şi ocărât şi scuipat

33. şi, după ce-l vor biciui, îl vor ucide, iar a treia zi va învia.”

34. Dar ei n-au înţeles nimic din ce-a zis. Lucrul acesta le era ascuns, iar ei nu pricepeau cele spuse.

Vindecarea unui orb la Ierihon.

35. Pe când Iisus se apropia de Ierihon, un orb stătea la marginea drumului cerşind.

36. Şi când a auzit cum se apropia mulţimea, a întrebat ce se întâmplă.

37. I-au răspuns că trece Iisus din Nazaret.

38. Iar el a strigat: „Iisuse, Fiul lui David, fie-ţi milă de mine!”

39. Cei care mergeau cu el l-au certat ca să tacă, dar el striga şi mai tare: „Fiul lui David, ai milă de mine!”

40. Iisus s-a oprit şi a poruncit să-l aducă la El. În timp ce se apropia, l-a întrebat:

41. „Ce vrei să-ţi fac?” I-a răspuns: „Doamne, să văd din nou!”

42. Iisus i-a zis: „Vezi! Credinţa ta te-a mântuit!”

43. Şi îndată a văzut şi l-a urmat, slăvindu-l pe Dumnezeu, iar poporul care a văzut, îl lăuda pe Dumnezeu.