Iacov 2

1. Fraţii mei, credinţa în Domnul nostru Iisus Hristos, Domnul slavei, nu se potriveşte cu părtinirea.

2. Pentru că dacă intră în adunarea voastră un bărbat cu inel de aur şi îmbrăcăminte strălucitoare şi intră şi un sărac cu haină ponosită,

3. iar voi ţineţi seama numai de cel ce poartă haină strălucitoare şi-i ziceţi: „Tu aşează-te comod aici!” pe când săracului îi ziceţi: „Tu stai acolo în picioare!” sau: „Aşează-te la picioarele mele!”

4. oare nu aţi făcut voi deosebire în sinea voastră şi v-aţi făcut judecători cu gânduri rele?

5. Ascultaţi, fraţii mei iubiţi: Oare nu Dumnezeu i-a ales pe cei săraci în ochii lumii, dar bogaţi în credinţă şi moştenitori ai Împărăţiei pe care a făgăduit-o celor ce-l iubesc?

6. Iar voi nu l-aţi cinstit şi pe cel sărac. Oare nu bogaţii vă asupresc şi nu ei vă târăsc prin judecătorii?

7. Nu ei hulesc numele bun al lui Iisus Hristos care a fost chemat asupra voastră?

8. Dacă, într-adevăr, împliniţi legea împărătească, potrivit Scripturii: Să-l iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi, bine faceţi;

9. dar dacă sunteţi părtinitori, săvârşiţi păcat, fiind condamnaţi de Lege drept călcători ai ei.

10. Pentru că oricine păzeşte toată Legea, dar greşeşte într-o singură poruncă, s-a făcut vinovat faţă de toate poruncile.

11. Căci Cel ce a zis: Să nu săvârşeşti adulter! a zis şi: Să nu ucizi!; iar dacă tu nu săvârşeşti adulter, dar ucizi, ai ajuns călcător al Legii.

12. Aşa să vorbiţi şi aşa să lucraţi, ca unii care veţi fi judecaţi prin legea libertăţii;

13. pentru că judecata este fără milă pentru cel ce n-a avut milă, dar mila biruieşte asupra judecăţii.

14. Care este folosul, fraţii mei, dacă zice cineva că are credinţă, dar nu are fapte? Poate credinţa să-l mântuiască?

15. Dacă un frate sau o soră sunt goi şi lipsiţi de hrana zilnică,

16. iar cineva dintre voi le-ar zice: „Mergeţi în pace! Încălziţi-vă şi săturaţi-vă!”, fără a le oferi cele necesare trupului, care este folosul?

17. Tot aşa şi credinţa, dacă nu are fapte, este moartă în ea însăşi.

18. Însă altcineva îi poate spune: Tu ai credinţă, iar eu am fapte; arată-mi credinţa ta fără fapte, iar eu îţi voi arăta din faptele mele credinţa mea.

19. Tu crezi că este un singur Dumnezeu şi bine faci, dar şi demonii cred şi se cutremură.

20. Nu vrei să înţelegi o dată, om necugetat, că fără fapte credinţa nu lucrează?

21. Avraam, părintele nostru, oare nu din fapte a fost socotit drept, când l-a aşezat pe altarul de jertfă pe Isaac, fiul său?

22. Vezi cum credinţa lucra împreună cu faptele lui şi cum faptele au desăvârşit credinţa

23. şi s-a împlinit Scriptura, care spune: Şi Avraam s-a încrezut în Dumnezeu şi aceasta i s-a socotit lui ca dreptate şi a fost numit prieten al lui Dumnezeu?

24. Vedeţi că prin fapte este pus omul în starea de dreptate şi nu numai prin credinţă!

25. La fel a fost şi cu Rahab, prostituata: nu a fost ea prin fapte pusă în starea de dreptate, când i-a primit pe cei trimişi şi i-a scos afară din cetate pe alt drum?

26. Aşadar, precum trupul fără duh este mort, la fel şi credinţa fără fapte este moartă.