Galateni 4
Moştenitorul şi credinţa.
1. Şi vă spun că atâta vreme cât moştenitorul este copil, nu se deosebeşte cu nimic de un sclav, chiar dacă este stăpân peste toate,
2. ci este sub tutori şi administratori, până la vremea hotărâtă de tatăl său.
3. La fel şi noi, când eram copii, eram sub robia superstiţiilor lumii.
4. Dar când s-a împlinit timpul hotărât, Dumnezeu a trimis pe Fiul său, născut din femeie, născut sub Lege,
5. să-i răscumpere pe cei care erau sub Lege, ca să primim înfierea.
6. Şi pentru că sunteţi fii, Dumnezeu l-a trimis în inimile noastre pe Duhul Fiului său, care strigă: „Abba”, adică „Tată!”
7. Aşadar, nu mai eşti sclav, ci fiu, iar dacă eşti fiu, eşti şi moştenitor al lui Dumnezeu prin harul lui.
Galatenii şi învăţătorii mincinoşi.
8. Odinioară, pe când nu-l cunoşteaţi pe Dumnezeu, slujeaţi celor care nu sunt dumnezei prin firea lor.
9. Dar acum, după ce l-aţi cunoscut pe Dumnezeu sau, mai bine zis, după ce aţi fost cunoscuţi de El, cum de vă întoarceţi la forţele neputincioase şi sărace ale lumii, cărora vreţi să le slujiţi din nou?
10. Voi ţineţi zile, luni, anotimpuri şi ani.
11. Mă tem să nu mă fi trudit degeaba cu voi.
12. Fraţilor, vă rog fiţi ca mine, pentru că şi eu sunt ca voi! Nu m-aţi nedreptăţit cu nimic.
13. Ci ştiţi că într-o stare de slăbiciune trupească v-am vestit evanghelia prima oară
14. şi, faţă de ceea ce era în trupul meu o încercare pentru voi, nu aţi arătat nici dispreţ, nici dezgust. Dimpotrivă, m-aţi primit ca pe un înger al lui Dumnezeu, ca pe Hristos Iisus.
15. Unde este, aşadar, bucuria voastră? Vă mărturisesc că dacă s-ar fi putut v-aţi fi scos până şi ochii din cap şi mi i-aţi fi dat.
16. Oare am ajuns vrăjmaşul vostru pentru că v-am spus adevărul?
17. Ei sunt plini de zel pentru voi, dar nu cu un zel bun, ci vor să vă despartă de mine ca să fiţi plini de râvnă pentru ei.
18. Este bine să fiţi întotdeauna plini de zel în cele bune, şi nu doar când sunt eu cu voi.
19. Copiii mei, pentru care sufăr din nou durerile naşterii, până când Hristos va lua chip în voi,
20. cum aş vrea să fiu acum la voi, să-mi schimb tonul, fiindcă mă întreb ce se întâmplă cu voi!
Pilda Agarei şi a Sarei.
21. Spuneţi-mi, voi, care vreţi să fiţi sub Lege, nu auziţi ce spune Legea?
22. Căci este scris că Avraam a avut doi fii: unul de la sclavă şi unul de la femeia liberă.
23. Dar cel născut din sclavă s-a născut simplu, ca orice om, pe când cel din femeia liberă, prin făgăduinţă.
24. Acestea au un înţeles alegoric pentru că reprezintă două legăminte. Cel de pe muntele Sinai, care naşte pentru sclavie, este Agar.
25. Agar este muntele Sinai din Arabia şi corespunde Ierusalimului de acum, care este în sclavie împreună cu copiii săi.
26. Iar cea liberă este Ierusalimul de sus; aceasta este mama noastră.
27. Căci este scris: Bucură-te, tu, cea stearpă, care nu naşti, izbucneşte de bucurie şi strigă, tu, care nu ai cunoscut durerile naşterii, căci sunt mai mulţi copiii celei părăsite decât ai celei care are bărbat.
28. Iar voi, fraţilor, sunteţi copii ai făgăduinţei, asemenea lui Isaac.
29. Dar aşa cum, atunci, cel născut simplu, trupeşte, îl prigonea pe cel născut prin Duhul, la fel este şi acum.
30. Dar ce spune Scriptura? Alung-o pe sclavă şi pe fiul ei, căci nu va moşteni fiul sclavei împreună cu fiul celei libere.
31. De aceea, fraţilor, nu suntem copiii sclavei, ci ai celei libere.