Filipeni 3

1. În rest, fraţii mei, bucuraţi-vă în Domnul. Pentru mine nu este o povară să vă scriu aceste lucruri, în timp ce vouă vă este de folos.

2. Feriţi-vă de câini! Feriţi-vă de cei care fac răul! Feriţi-vă de cei ce se circumcid!

3. Căci noi suntem adevăraţii circumcişi, cei care slujim în Duhul lui Dumnezeu şi ne lăudăm în Hristos Iisus şi nu ne încredem în trup,

4. cu toate că eu aş putea să mă încred în trup. Dacă altcineva este de părere că se poate încrede în semnul trupului său, cu atât mai mult eu.

5. Am fost circumcis la opt zile, sunt din neamul lui Israel, tribul lui Beniamin, evreu dintre evrei, fariseu după Lege,

6. după zel, prigonitor al Bisericii iar după dreptatea care ţine de Lege, fără cusur.

7. Dar cele care erau pentru mine câştig, le socotesc acum pierdere datorită lui Hristos.

8. Ba mai mult, cred că totul este pierdere pe lângă binele mai mare care este cunoaşterea lui Hristos Iisus, Domnul meu, pentru care am lăsat totul. Şi socotesc că totul este gunoi ca să-l câştig pe Hristos

9. şi să fiu găsit în El, fără să am dreptatea mea, care vine de la Lege, ci pe cea care vine prin credinţa în Hristos, dreptate de la Dumnezeu întemeiată pe credinţă,

10. ca să-l cunosc pe El şi puterea învierii lui, să iau parte la patimile lui, să mă fac asemenea lui în moarte,

11. ca să ajung, cumva, la învierea din morţi.

12. Nu spun că deja am dobândit ceva sau că am ajuns desăvârşit, dar mă străduiesc să o câştig, pentru că şi eu am fost câştigat de Hristos Iisus.

13. Fraţilor, eu însumi nu cred că am câştigat, dar fac un singur lucru: uit ce este în urmă şi mă îndrept spre ce este înainte.

14. Alerg spre ţintă, spre răsplata chemării de sus a lui Dumnezeu în Hristos Iisus.

15. Aşadar, cei care suntem desăvârşiţi, să avem acest gând, iar dacă gândiţi altfel, Dumnezeu vă va dezvălui aceasta.

16. Totuşi, dacă am ajuns undeva împreună, să mergem la fel.

17. Urmaţi-mă pe mine, fraţilor, şi priviţi la cei care se poartă după exemplul nostru.

18. Căci mulţi, despre care v-am spus de nenumărate ori, iar acum vă spun iarăşi, plângând, se poartă ca duşmani ai crucii lui Hristos.

19. Sfârşitul lor este pieirea, pântecele este dumnezeul lor, mărirea lor stă în ruşinea lor şi se gândesc la lucrurile pământeşti.

20. Dar cetatea noastră este în ceruri de unde îl aşteptăm, ca Mântuitor, pe Domnul Iisus Hristos,

21. care va schimba trupul smereniei noastre, făcându-l asemenea trupului slavei sale, prin lucrarea sa prin care poate să-şi supună toate.