Evrei 4

1. Să ne temem, aşadar, ca nu cumva, atâta vreme cât ne-a fost lăsată făgăduinţa intrării în odihna lui, să pară că vreunul dintre voi a rămas în urmă,

2. căci şi noi am primit vestea cea bună, la fel ca şi ei; dar lor nu le-a folosit cuvântul auzit, pentru că nu a fost primit cu credinţă de cei l-au ascultat.

3. Noi însă, cei care am crezut, intrăm în odihna lui, despre care spusese: Cum am jurat în mânia mea: „Nu vor intra în odihna mea!” deşi lucrările lui de la crearea lumii, erau împlinite.

4. Şi în altă parte se spune astfel despre ziua a şaptea: Şi Dumnezeu s-a odihnit în ziua a şaptea de toate lucrările lui

5. iar, tot aici, se zice, mai departe: Nu vor intra în odihna mea!

6. Aşadar, dacă cei dintâi care au primit vestirea nu au intrat din cauza neascultării, a rămas ca alţii să poată intra în această odihnă.

7. El hotărăşte din nou o zi, vorbind prin David: Astăzi, după atâta vreme, la fel cum s-a spus şi mai înainte, astăzi, dacă auziţi glasul lui, ascultaţi, nu vă împietriţi inimile!

8. Dacă Iosua le-ar fi dat odihna, nu ar fi zis aici nimic despre o altă zi, după atâta timp.

9. Mai rămâne deci o altă sărbătoare de odihnă pentru poporul lui Dumnezeu.

10. Iar cel ce a intrat în odihna lui Dumnezeu s-a odihnit şi el de lucrările făcute, după cum şi Dumnezeu s-a odihnit de lucrările sale.

11. Să ne străduim deci să intrăm în această odihnă ca să nu cădem în acelaşi fel de neascultare!

12. Căci cuvântul lui Dumnezeu este viu şi puternic, mai tăios decât orice sabie cu două tăişuri, el pătrunde până unde se despart sufletul şi duhul, încheieturile şi măduva, şi este în stare să judece gândurile şi dorinţele inimii.

13. Nici o fiinţă nu este ascunsă de El, toate sunt goale şi descoperite înaintea ochilor săi, în faţa lui vom da socoteală.

14. Având, aşadar, un mare preot care a străbătut cerurile, pe Iisus, Fiul lui Dumnezeu, să ţinem cu putere mărturia,

15. căci noi nu avem un mare preot care să nu poate suferi împreună cu noi, în slăbiciunile noastre, ci unul care a fost ispitit în toate, asemenea nouă, dar fără păcat.

16. Să ne apropiem, aşadar, cu îndrăzneală de tronul harului, ca să primim milă şi să găsim har, ca să primim ajutorul lui, la timpul potrivit.