Evrei 10

1. Căci Legea, având doar umbra lucrurilor bune ce vor veni şi nu chipul lucrurilor adevărate, nu poate, prin aceleaşi jertfe aduse an de an, fără încetare, să îi desăvârşească vreodată pe cei ce iau parte la ele.

2. Altfel, n-ar fi încetat ei oare să mai aducă jertfe, dacă nu mai aveau conştiinţa păcatelor, de vreme ce fuseseră curăţiţi o dată?

3. Prin jertfe însă, păcatele sunt reamintite în fiecare an,

4. pentru că sângele taurilor şi al ţapilor nu le poate îndepărta.

5. De aceea, când vine în lume, El zice: Jertfe şi ofrande nu ai vrut, ci mi-ai pregătit un trup.

6. Nu ţi-au plăcut arderi de tot şi jertfe pentru păcat.

7. Atunci am zis: Iată, am venit, în sulul cărţii este scris despre mine. Vin să fac voia ta, Dumnezeule.

8. După ce a spus mai întâi: Jertfe şi ofrande, arderi de tot şi jertfe pentru păcat tu nu ai vrut, nici nu ţi-au plăcut, în timp ce toate erau aduse potrivit Legii,

9. El zice, după aceea: Iată, vin să fac voia ta! şi, astfel, primele sunt desfiinţate ca să rămână în picioare următoarele.

10. Şi prin această voie suntem sfinţiţi noi, prin jertfa trupului lui Iisus Hristos, o dată pentru totdeauna.

11. Şi orice preot stă în fiecare zi să slujească şi aduce aceleaşi jertfe de nenumărate ori, dar ele nu pot niciodată să îndepărteze păcatele.

12. Iisus însă a adus o singură jertfă pentru păcate şi s-a aşezat pentru totdeauna la dreapta lui Dumnezeu.

13. Iar de-atunci, El aşteaptă ca vrăjmaşii să fie puşi la picioarele lui,

14. pentru că, printr-o singură jertfă, i-a desăvârşit o dată pentru totdeauna pe cei ce sunt sfinţiţi.

15. Şi Duhul Sfânt ne aduce mărturie, căci, după ce spune:

16. Acesta este legământul pe care îl voi face cu ei după zilele acelea, spune Domnul; voi pune legile mele în inima lor şi le voi scrie în mintea lor,

17. zice şi: De păcatele şi de nelegiuirile lor nu îmi voi mai aduce aminte niciodată.

18. – Iar unde a venit iertarea păcatelor, nu se mai aduce jertfă pentru păcat.

19. De aceea, fraţilor, avem îndrăzneală să intrăm în locaşurile sfinte prin sângele lui Iisus,

20. căci ne-a deschis o cale nouă, vie, prin perdeaua despărţitoare care este trupul său,

21. şi avem un mare preot peste toată casa lui Dumnezeu.

22. Să ne apropiem deci cu inimi sincere, în credinţă deplină, cu inimi stropite şi curăţite de conştiinţa relelor, cu trupul spălat cu apă curată.

23. Să păstrăm neclintiţi mărturisirea nădejdii, căci cel ce a promis este credincios,

24. să ne încurajăm unul pe altul în dragoste şi în fapte bune,

25. fără să părăsim adunarea, cum e obiceiul unora, ci îndemnându-ne, cu atât mai mult cu cât vedeţi că ziua aceea se apropie.

26. Căci, dacă păcătuim voit, după ce am primit cunoaşterea adevărului, nu mai rămâne nici o jertfă pentru păcate,

27. ci doar aşteptarea înfricoşătoare a judecăţii şi a focului aprins care îi va mistui pe cei care se împotrivesc.

28. Dacă cineva nesocotea legea lui Moise era dat la moarte fără milă, pe mărturia a doi sau trei oameni.

29. Cu cât credeţi că va fi mai aspră pedeapsa pe care o merită cel care-l calcă în picioare pe Fiul lui Dumnezeu şi nesocoteşte sângele legământului ca pe ceva neînsemnat, deşi a fost sfinţit prin el, şi îşi bate joc de Duhul harului?

30. Căci noi îl cunoaştem pe Cel ce a zis: A mea este răzbunarea, Eu voi răsplăti! Şi iarăşi: Domnul va judeca poporul său.

31. Este înfricoşător să cazi în mâinile Dumnezeului celui Viu!

32. Aduceţi-vă aminte de zilele dintâi, când aţi fost luminaţi şi aţi răbdat lupte mari şi suferinţe,

33. când unii erau batjocoriţi şi ajunseseră un spectacol în suferinţa lor, în timp ce alţii i-au sprijinit pe cei de-abia scăpaţi cu viaţă;

34. cum aţi avut milă de cei închişi şi aţi întâmpinat cu bucurie luarea averilor voastre ştiind că aveţi fiecare o avere mai bună care nu piere!

35. Nu părăsiţi, aşadar, această îndrăzneală a voastră, care are o mare răsplată!

36. Aveţi nevoie de răbdare ca, după ce aţi împlinit voia lui Dumnezeu, să primiţi făgăduinţa.

37. Doar puţin, încă foarte puţin şi cel ce vine va veni şi nu va întârzia!

38. Cel drept prin credinţă va trăi, iar dacă dă înapoi sufletul meu nu se va bucura de el!

39. Noi însă nu dăm înapoi ca să ne pierdem, ci avem credinţă ca să ne păstrăm sufletele.