Apocalipsa 18

1. După acestea am văzut un alt înger care cobora din cer şi avea putere mare, iar pământul s-a luminat de slava lui.

2. Şi a strigat cu voce puternică: A căzut, a căzut Babilonul cel mare A devenit o locuinţă a demonilor temniţă a oricărui duh necurat, temniţă a oricărei păsări necurate şi temniţă a oricărei fiare necurate şi urâte,

3. căci din vinul aprinderii desfrânării ei toate neamurile au băut şi regii pământului s-au desfrânat cu ea, iar negustorii pământului s-au îmbogăţit din puterea desfătărilor ei.

4. Şi am auzit o altă voce din cer zicând: Ieşiţi din ea, voi, poporul meu, ca să nu fiţi părtaşi la păcatele ei şi de plăgile ei să nu aveţi parte,

5. căci păcatele ei au ajuns până la cer şi Dumnezeu şi-a amintit de nedreptăţile ei.

6. Plătiţi-i aşa cum şi ea a plătit răsplătiţi-i îndoit după faptele ei; în paharul în care a turnat, turnaţi-i de două ori mai mult.

7. Pe cât s-a slăvit pe sine şi a trăit în desfătări, tot pe atât daţi-i chin şi plângere, fiindcă îşi spune în inima ei: M-am aşezat ca o regină, şi văduvă nu sunt şi nu voi şti ce-i plânsul.

8. De aceea, într-o singură zi vor veni plăgile ei, şi moarte, plângere şi foamete, şi va fi arsă în foc, pentru că puternic este Domnul Dumnezeu, Cel care a judecat-o.

9. Iar regii pământului care s-au desfrânat cu ea şi au trăit cu ea în desfătări o vor plânge şi o vor jeli când vor vedea fumul mistuirii ei.

10. Vor sta departe de teama chinului ei spunând: Vai, vai ţie, cetatea cea mare, Babilon, cetatea cea tare, căci într-un singur ceas a venit judecata ta!

11. Iar negustorii pământului plâng şi jelesc după ea, pentru că nimeni nu le mai cumpără marfa –

12. aur, argint, pietre preţioase şi mărgăritare, ţesături fine şi purpură, mătase şi stofă stacojie, tot felul de lemn parfumat, tot felul de vase din fildeş şi din lemn de mare preţ, aramă, fier şi marmură,

13. scorţişoară şi mirodenii, tămâie, mir şi smirnă, vin şi untdelemn, făină de grâu curat, grâu, vite, oi, cai şi căruţe, trupuri şi suflete de oameni.

14. Şi roadele pe care le dorea sufletul tău s-au dus de la tine şi tot fastul şi toată strălucirea ta au pierit din tine şi nicicând, cu nici un chip nu se vor mai găsi.

15. Negustorii acestor lucruri, cei ce s-au îmbogăţit de pe urma ei, vor sta departe de teama chinului ei, plângând şi văitându-se,

16. şi zicând: Vai, vai, cetatea cea mare, cea îmbrăcată în ţesăturile fine, în purpură şi stofă stacojie împodobită cu aur şi pietre scumpe şi mărgăritare,

17. căci într-un singur ceas s-a pierdut asemenea bogăţie! Şi orice căpitan de vas, orice călător pe mare, corăbierii şi toţi cei care lucrează pe mare au stat departe

18. şi, privind fumul arderii ei, strigau: „Cine era asemenea cetăţii celei mari?”

19. Îşi puneau ţărână în cap şi strigau plângând şi jelindu-se, zicând: Vai, vai, cetatea cea mare, în care s-au îmbogăţit toţi stăpânii cu corăbii pe apele mării, din bogăţiile ei, căci într-un singur ceas a fost pustiită!

20. Veseleşte-te însă de ea, cerule, şi voi, sfinţi, apostoli şi profeţi, căci Dumnezeu a judecat-o şi v-a făcut dreptate.

21. Şi un înger puternic a ridicat o piatră cât o piatră mare de moară şi a aruncat-o în mare, zicând: Cu aşa furie va fi aruncat Babilonul, cetatea cea mare, şi nu va mai fi niciodată,

22. iar glasul celor ce cântă din alăută şi din gură, din flaut şi din trâmbiţă nicicând nu se va mai auzi în tine, de-acum, şi nici un meşteşugar de orice fel de meşteşug nicicând nu se va mai găsi în tine, de-acum, nici huruitul morilor nu se va mai auzi în tine vreodată, de-acum!

23. Şi nici lumina lămpii nu va mai lumina vreodată, de-acum, nici glasul mirelui şi-al miresei nu se vor mai auzi vreodată, de-acum, căci neguţătorii tăi erau stăpânitorii lumii şi vrăjitoria ta a rătăcit toate neamurile,

24. În ea s-a găsit sânge de profeţi şi de sfinţi şi sângele tuturor celor înjunghiaţi pe pământ.