Apocalipsa 16

1. Şi am auzit un glas mare din templu spunând celor şapte îngeri: „Mergeţi şi vărsaţi pe pământ cele şapte cupe ale mâniei lui Dumnezeu!”

2. Şi s-a dus cel dintâi, şi-a turnat cupa pe pământ şi a apărut o rană rea şi cumplită pe oamenii care aveau pecetea fiarei şi care se închinau chipului ei.

3. Şi cel de-al doilea şi-a turnat cupa în mare şi marea s-a făcut sânge, ca de mort, şi întreaga suflare de viaţă din mare a pierit.

4. Şi cel de-al treilea şi-a turnat cupa în râuri şi în izvoarele apelor şi ele s-au făcut sânge.

5. Şi l-am auzit pe îngerul apelor zicând: Drept eşti Tu, Cel care eşti şi care erai, Cel sfânt, fiindcă astfel i-ai judecat:

6. pentru că ei au vărsat sângele sfinţilor şi al profeţilor, le-ai dat tot sânge să bea. Vrednici sunt!

7. Şi am auzit altarul grăind: „Da, Doamne Dumnezeule Atotputernic, adevărate şi drepte sunt judecăţile tale!”

8. Şi cel de-al patrulea şi-a turnat cupa pe soare şi i s-a dat acestuia să îi ardă pe oameni cu foc.

9. Şi oamenii au fost arşi cu dogoare mare şi au blasfemiat Numele lui Dumnezeu, care stăpâneşte peste plăgile acestea, şi nu s-au pocăit şi nu i-au dat slavă.

10. Şi cel de-al cincilea şi-a turnat cupa pe tronul Fiarei şi împărăţia ei s-a întunecat, iar oamenii îşi muşcau limbile de durere

11. şi din cauza durerilor şi a rănilor lor l-au blasfemiat pe Dumnezeul cerului şi nu s-au pocăit de faptele lor.

12. Şi cel de-al şaselea şi-a turnat cupa peste Eufrat, râul cel mare, şi apa lui a secat ca să le fie pregătită calea regilor de la răsăritul soarelui.

13. Şi am văzut trei duhuri necurate ca nişte broaşte, ieşind din gura balaurului, din gura Fiarei şi din gura profetului mincinos.

14. Acestea sunt duhuri de demoni, care fac minuni şi merg la regii din toată lumea să îi adune la războiul din ziua cea mare a lui Dumnezeu cel Atotputernic.

15. „Iată, Eu vin ca un hoţ. Fericit este cel care veghează şi îşi păstrează hainele, ca să nu umble gol şi să i se vadă ruşinea!”

16. Şi i-au adunat la locul care în limba ebraică se numeşte Armaghedon.

17. Şi cel de-al şaptelea şi-a turnat cupa în aer şi un glas puternic a ieşit din templu, de la tron, zicând: „S-a împlinit!”

18. Şi au fost fulgere şi glasuri şi tunete şi s-a făcut un cutremur mare, aşa cum nu a mai fost de când e omul pe pământ, atât de mare a fost.

19. Cetatea cea mare s-a rupt în trei părţi, iar cetăţile neamurilor au căzut. Iar numele Babilonulului celui mare a fost amintit înaintea lui Dumnezeu ca să-i dea din paharul cu vin al mâniei lui aprinse.

20. Şi toate insulele au fugit, iar munţii nu s-au mai găsit.

21. Şi peste oameni a căzut din cer grindină mare cât talantul, iar oamenii l-au blasfemiat pe Dumnezeu din pricina plăgii grindinii, fiindcă plaga aceasta era îngrozitor de grea.