Apocalipsa 11

1. Şi mi s-a dat o trestie asemenea unui toiag, spunându-mi-se: „Ridică-te şi măsoară Templul lui Dumnezeu şi altarul şi pe cei care se închină în el.

2. Însă curtea din afară a Templului las-o deoparte şi nu o măsura, fiindcă a fost dată neamurilor şi timp de patruzeci şi două de luni ele vor călca în picioare cetatea cea sfântă.

3. Şi le voi da putere celor doi martori ai mei, iar ei vor profeţi, îmbrăcaţi în sac, timp de o mie două sute şaizeci de zile.”

4. Aceştia sunt cei doi măslini şi cele două sfeşnice care stau înaintea stăpânului pământului.

5. Şi dacă vrea cineva să-i vatăme, va ieşi foc din gura lor şi îi va mistui pe duşmanii lor; aşa trebuie ucis oricine va vrea să îi vatăme.

6. Ei au puterea să închidă cerul ca să nu cadă ploaie în zilele profeţiei lor şi au putere asupra apelor să le schimbe în sânge şi să lovească pământul cu orice fel de plagă ori de câte ori vor dori.

7. Şi atunci când vor termina mărturia lor, Fiara care se ridică din Abis va face război cu ei şi-i va învinge şi-i va ucide.

8. Şi trupurile lor vor fi în piaţa oraşului celui mare care în înţeles duhovnicesc se numeşte Sodoma şi Egipt, unde şi Domnul lor a fost răstignit.

9. Şi timp de trei zile şi jumătate, oameni din felurite popoare şi triburi şi limbi şi neamuri vor privi trupurile şi nu vor lăsa să fie îngropate.

10. Şi locuitorii pământului se vor bucura de moartea lor şi se vor înveseli şi îşi vor trimite daruri unii altora, pentru că aceşti doi profeţi fuseseră un chin pentru locuitorii pământului.

11. Şi după cele trei zile şi jumătate, Duhul vieţii de la Dumnezeu a intrat în ei şi ei s-au ridicat în picioare şi toţi cei care îi priveau au fost cuprinşi de groază.

12. Şi au auzit o voce puternică din cer care le-a spus: „Urcaţi aici!”, iar ei s-au înălţat la cer într-un nor şi duşmanii lor i-au privit.

13. Şi în acel ceas a fost un cutremur mare şi o zecime din oraş a căzut şi au fost ucişi în cutremur şapte mii de oameni, iar restul s-au înspăimântat şi au dat slavă Dumnezeului cerului.

14. Al doilea „vai” a trecut; iată, al treilea „vai” vine îndată.

15. Şi al şaptelea înger a trâmbiţat. Şi s-au auzit glasuri puternice în cer zicând: Împărăţia lumii a devenit a Domnului nostru şi a Hristosului său şi El va domni în vecii vecilor!

16. Şi cei douăzeci şi patru de bătrâni aşezaţi înaintea lui Dumnezeu pe tronurile lor au căzut cu faţa la pământ şi s-au închinat lui Dumnezeu,

17. zicând: Îţi mulţumim ţie, Doamne Dumnezeule, Atotputernice, Cel care eşti şi Cel care erai, pentru că ai luat puterea ta cea mare şi ai început să domneşti.

18. Neamurile s-au mâniat, dar a venit mânia ta şi vremea ca cei morţi să fie judecaţi şi ca să-i răsplăteşti pe robii tăi, pe profeţi, pe sfinţi şi pe toţi cei ce se tem de Numele tău, pe cei mici şi pe cei mari şi să-i distrugi pe cei ce distrug pământul!

19. Şi s-a deschis templul din cer al lui Dumnezeu şi s-a văzut chivotul legământului său în templul lui Dumnezeu; şi au fost fulgere şi glasuri şi tunete şi cutremur şi grindină mare.