Apocalipsa 10

1. Şi am văzut un alt înger puternic care cobora din cer, îmbrăcat într-un nor. Pe capul său era curcubeul, faţa îi era ca soarele, picioarele lui ca nişte stâlpi de foc

2. şi avea în mână o carte mică deschisă. El şi-a pus piciorul drept pe mare şi cel stâng pe pământ

3. şi a strigat cu glas puternic, aşa cum rage leul. Şi când a strigat, cele şapte tunete şi-au făcut auzit glasul.

4. Şi când au vorbit cele şapte tunete, eu eram gata să scriu, însă am auzit un glas din cer zicând: „Pecetluieşte ce au vorbit cele şapte tunete şi nu scrie!”

5. Şi îngerul pe care l-am văzut stând în picioare pe mare şi pe pământ şi-a ridicat spre cer mâna dreaptă

6. şi a jurat pe Cel Viu în vecii vecilor, care a creat cerul şi pe cele din el şi pământul şi pe cele din el şi marea şi pe cele din ea, a jurat: „Timpul s-a sfârşit,

7. dar în zilele când va glăsui cel de-al şaptelea înger, când va fi gata să trâmbiţeze, atunci se va împlini taina lui Dumnezeu, aşa cum a vestit profeţilor, robii săi.”

8. Şi vocea pe care o auzisem vorbind cu mine din cer mi-a spus din nou: „Mergi, ia cartea deschisă din mâna îngerului care stă pe mare şi pe pământ!”

9. Şi am mers la înger şi i-am spus să îmi dea cartea cea mică. Iar el mi-a spus: „Ia-o şi mănânc-o! Va fi amară pentru pântecele tău, însă în gura ta va fi dulce ca mierea.”

10. Şi am luat cartea cea mică din mâna îngerului şi am mâncat-o şi era în gura mea dulce ca mierea, însă când am mâncat-o pântecele mi s-a amărât.

11. Atunci mi s-a spus: „Trebuie din nou să profeţeşti despre multe popoare şi neamuri şi limbi şi împăraţi.”