Apocalipsa 1

1. Revelaţia lui Iisus Hristos, pe care i-a dat-o Dumnezeu, ca să le arate robilor săi lucrurile care trebuie să se întâmple în curând, şi pe care a făcut-o cunoscută robului său Ioan, trimiţând-o prin îngerul său.

2. Ioan a mărturisit cuvântul lui Dumnezeu şi mărturia lui Iisus Hristos, tot ce a văzut.

3. Fericit este cel care citeşte şi cei care ascultă cuvintele profeţiei şi păzesc cele scrise în ea, fiindcă timpul este aproape.

4. Ioan, către cele şapte Biserici din Asia: Har vouă şi pace de la Cel care este, Cel care era şi Cel care vine, şi de la cele şapte duhuri care sunt înaintea tronului său

5. şi de la Iisus Hristos, martorul cel credincios, Întâiul Născut din morţi şi Stăpânul împăraţilor pământului. Celui care ne iubeşte şi ne-a eliberat de păcatele noastre prin sângele său

6. şi a făcut din noi Împărăţie, preoţi ai lui Dumnezeu, Tatăl său – a lui să fie slava şi puterea, în vecii vecilor! Amin!

7. Iată, El vine pe nori şi orice ochi îl va vedea, chiar şi cei care l-au străpuns, şi se vor tângui din pricina lui toate seminţiile pământului. Da! Amin!

8. „Eu sunt Alfa şi Omega”, zice Domnul Dumnezeu, „Cel care este, Cel care era şi Cel care vine, Cel Atotputernic.”

9. Eu, Ioan, fratele vostru şi părtaş împreună cu voi la suferinţa, la Împărăţia şi răbdarea în Iisus, eram, pentru cuvântul lui Dumnezeu şi mărturisirea lui Iisus, în insula numită Patmos.

10. În ziua Domnului am fost în duh şi am auzit în spatele meu un glas puternic, ca de trâmbiţă,

11. care spunea: „Ceea ce vezi scrie într-o carte şi trimite-o celor şapte Biserici: la Efes, Smirna, Pergam, Tiatira, Sardes, Filadelfia şi Laodiceea.”

12. Iar eu m-am întors să văd al cui era glasul care vorbea cu mine, şi când m-am întors am văzut şapte sfeşnice de aur,

13. iar în mijlocul lor pe cineva asemenea Fiului Omului, îmbrăcat cu un veşmânt lung până la pământ şi încins la piept cu un brâu de aur.

14. Capul şi părul lui erau strălucitoare ca lâna albă, ca zăpada, iar ochii lui erau ca para focului,

15. picioarele lui asemenea aramei topite în cuptor, iar glasul lui ca vuietul multor ape.

16. Ţinea în mâna dreaptă şapte stele şi din gura lui ieşea o sabie ascuţită cu două tăişuri. Faţa lui era ca soarele când străluceşte în toată puterea lui.

17. Când l-am văzut, am căzut la picioarele lui, ca mort. Dar El şi-a pus mâna dreaptă peste mine şi mi-a spus: „Nu te teme, Eu sunt Cel dintâi şi Cel de pe urmă,

18. Cel viu! Am fost mort şi, iată, sunt viu în vecii vecilor şi am cheile morţii şi ale sălaşului morţilor.

19. Aşadar, scrie ceea ce ai văzut, cele ce sunt şi cele ce vor fi după acestea.

20. Cât despre taina celor şapte stele pe care le-ai văzut în mâna mea dreaptă şi a celor şapte sfeşnice de aur: cele şapte stele sunt îngerii celor şapte biserici, iar cele şapte sfeşnice sunt cele şapte biserici.”