2 Petru 1

1. Simon Petru, rob şi apostol al lui Iisus Hristos, către cei care au primit o credinţă la fel de preţioasă ca a noastră, prin dreptatea Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

2. Har vouă şi pacea să vă sporească prin cunoaşterea lui Dumnezeu şi a lui Iisus Hristos, Domnul nostru!

3. Puterea lui dumnezeiască ne-a dat toate cele necesare vieţii şi evlaviei, prin cunoaşterea Aceluia care ne-a chemat la propria-i slavă şi lucrare minunată.

4. Prin acestea ne-au fost dăruite făgăduinţele lui, nespus de mari şi scumpe, ca prin ele să deveniţi părtaşi firii dumnezeieşti, scăpând de degradarea care este în lume din cauza poftei.

5. Pentru aceste motive, daţi-vă toată silinţa şi adăugaţi la credinţa voastră virtutea, la virtute cunoaşterea,

6. la cunoaştere stăpânirea de sine, la stăpânirea de sine răbdarea, la răbdare evlavia,

7. la evlavie dragostea frăţească, la dragostea frăţească iubirea.

8. Într-adevăr, dacă aveţi din belşug aceste lucruri, ele nu vă lasă să fiţi leneşi sau neroditori în cunoaşterea Domnului nostru Iisus Hristos.

9. Însă acela căruia îi lipsesc acestea este ca un orb sau un miop care bâjbâie fiindcă a uitat că a fost curăţit de vechile lui păcate.

10. De aceea, cu atât mai mult, fraţilor, străduiţi-vă să vă întăriţi chemarea şi alegerea, fiindcă dacă veţi împlini cele amintite, nu veţi greşi niciodată

11. şi astfel vi se va oferi din belşug intrarea în Împărăţia veşnică a Domnului nostru Iisus Hristos.

12. De aceea, voi fi mereu gata să vă aduc aminte de lucrurile acestea, cu toate că le ştiţi şi sunteţi statornici în adevărul pe care-l aveţi acum,

13. dar cred că este drept să vă aduc aminte cât timp sunt în viaţă,

14. fiindcă ştiu că în curând voi fi luat din viaţa aceasta, după cum mi-a arătat Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos;

15. însă mă voi strădui ca şi după plecarea mea să vă puteţi aminti mereu aceste lucruri.

16. Noi v-am făcut cunoscute puterea şi venirea Domnului nostru Iisus Hristos, nu luându-ne după poveşti bine ticluite, ci pentru că am fost martori oculari ai măreţiei lui,

17. căci El a primit cinste şi slavă de la Dumnezeu Tatăl, când un glas i-a vorbit din măreţia slavei: „Acesta este Fiul meu cel iubit, în care îmi găsesc bucuria!”

18. Noi înşine am auzit acest glas venit din cer, când eram cu El pe acel munte sfânt.

19. Şi astfel, cuvântul profeţilor este şi mai demn de crezare, iar voi bine faceţi că-l priviţi ca pe o făclie care luminează într-un loc întunecos, până se va lumina de ziuă şi va răsări luceafărul în inimile voastre.

20. Înţelegeţi înainte de toate că nici o profeţie din Scriptură nu este lăsată la propria interpretare a cuiva,

21. fiindcă nici o profeţie n-a venit vreodată prin voia omului, ci oamenii au vorbit de la Dumnezeu conduşi de Duhul Sfânt.