2 Corinteni 5

1. Căci ştim că, deşi cortul nostru va fi distrus, adică această casa pământească, avem o locuinţă de la Dumnezeu în ceruri, o casă veşnică şi nefăcută de mână omenească.

2. De aceea suspinăm în coliba aceasta, dorind cu ardoare să ne înveşmântăm cu locuinţa noastră din cer,

3. desigur, dacă vom fi găsiţi îmbrăcaţi, nu goi.

4. Căci, fiind în acest cort, suspinăm împovăraţi: fiindcă nu vrem să ne dezbrăcăm, ci să ne îmbrăcăm, ca ceea ce este muritor să fie înghiţit de viaţă.

5. Cel care ne-a făcut pentru aceasta este Dumnezeu, care ne-a dat arvuna Duhului.

6. De aceea avem întotdeauna încredere şi ştim că, dacă locuim în trup, suntem departe de casă, de Domnul,

7. fiindcă umblăm prin credinţă, nu prin ceea ce se vede.

8. Avem încredere şi mai degrabă am vrea să plecăm din trup şi să locuim la Domnul.

9. De aceea ne străduim să-i fim plăcuţi lui, fie că rămânem în trup, fie că îl părăsim.

10. Căci toţi trebuie să ne arătăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, ca fiecare să fie răsplătit potrivit cu ceea ce a făcut pe când era în trup, fie bine, fie rău.

Făptura cea nouă.

11. Cunoscând, aşadar, teama de Domnul, îi convingem pe oameni; Dumnezeu ne cunoaşte pe deplin şi sper că şi voi ne cunoaşteţi pe deplin în cugetul vostru.

12. Nu ne recomandăm iar în faţa voastră, ci vă dăm prilejul să vă mândriţi cu noi, ca să aveţi răspuns în faţa celor ce se laudă cu ce se vede, nu cu inima.

13. Dacă ne-am purtat nebuneşte, am făcut-o pentru Dumnezeu, iar dacă ne purtăm cu înţelepciune, o facem pentru voi.

14. Căci iubirea lui Hristos ne obligă, deoarece socotim că unul singur a murit pentru toţi şi deci toţi au murit.

15. Şi a murit pentru toţi, ca cei care trăiesc să nu mai trăiască pentru ei înşişi, ci pentru Cel care a murit şi a înviat pentru ei.

16. Aşadar, de acum înainte noi nu mai cunoaştem pe nimeni în felul oamenilor. Dacă l-am cunoscut pe Hristos în felul oamenilor, acum nu-l mai cunoaştem astfel.

17. Dacă cineva este în Hristos, este o făptură nouă: lucrurile vechi au trecut şi iată s-au înnoit.

18. Şi toate sunt de la Dumnezeu, cel care ne-a împăcat cu sine prin Hristos şi ne-a dat misiunea împăcării.

19. Aşadar, Dumnezeu era în Hristos împăcând lumea cu sine, neţinând seama de greşelile oamenilor şi încredinţându-ne cuvântul împăcării.

20. Noi suntem deci solii lui Hristos, ca şi cum Dumnezeu v-ar îndemna prin noi: vă rugăm, pentru Hristos, împăcaţi-vă cu Dumnezeu!

21. Pe cel care nu a cunoscut nici un păcat, El l-a făcut păcat pentru noi, ca noi să devenim, în El, dreptatea lui Dumnezeu.