1 Petru 3

1. La fel şi voi, femeilor, fiţi supuse bărbaţilor voştri, încât, chiar dacă unii nu vor să asculte cuvântul lui Dumnezeu, să poată fi câştigaţi fără cuvânt, prin comportarea soţiilor lor,

2. văzând purtarea voastră respectuoasă şi curată.

3. Frumuseţea voastră să nu fie cea exterioară: împletituri complicate ale părului, zorzoane de aur sau purtarea de veşminte luxoase,

4. ci să fie cea dinlăuntru – inima, în frumuseţea nepieritoare a unui duh blând şi liniştit, care este de mare preţ înaintea lui Dumnezeu.

5. Astfel se împodobeau altădată femeile sfinte, care îşi puneau nădejdea în Dumnezeu, fiind supuse bărbaţilor lor,

6. aşa cum Sara asculta de Avraam, numindu-l „domnul meu”. Făcând binele şi netemându-vă de nimic, aţi devenit fiicele ei.

7. Tot aşa şi voi, bărbaţilor, purtaţi-vă cu înţelegere faţă de soţiile voastre, ca şi cu un vas mai fragil, şi cinstiţi-le ca unele care moştenesc împreună cu voi harul vieţii, ca să nu fie împiedicate rugăciunile voastre.

8. Aşadar, fiţi toţi cu acelaşi gând, cu aceleaşi simţiri, iubitori de fraţi, buni la suflet şi smeriţi,

9. nerăsplătind răul cu rău, nici batjocura cu batjocură, ci, dimpotrivă, binecuvântând, întrucât la aceasta aţi fost chemaţi, ca să moşteniţi binecuvântarea.

10. Aşadar, cine vrea să trăiască şi să aibă parte de zile bune, să-şi oprească limba de la rău şi buzele de la vorbe înşelătoare,

11. să se abată de la rău şi să facă binele, să caute pacea, să alerge după ea,

12. fiindcă ochii Domnului sunt peste cei drepţi şi urechile lui iau aminte la rugăciunea lor, dar faţa Domnului este împotriva celor ce fac răul.

13. Şi cine să vă facă rău, dacă sunteţi plini de zel pentru bine?

14. Şi chiar dacă aţi suferi pentru dreptate, ferice de voi! Nu vă temeţi de ameninţarea lor şi nu vă tulburaţi,

15. ci sfinţiţi-l în inimile voastre pe Hristos ca Domn, fiind întotdeauna gata să răspundeţi în apărarea credinţei voastre, oricui vă cere socoteală despre nădejdea voastră,

16. însă cu blândeţe şi cu respect, având conştiinţa curată, ca tocmai în ceea ce sunteţi vorbiţi de rău, să fie ruşinaţi cei care defăimează buna voastră purtare în Hristos,

17. fiindcă este mai bine să pătimiţi făcând binele, dacă aşa este voia lui Dumnezeu, decât făcând răul.

18. Căci şi Hristos a pătimit o singură dată pentru păcate, El, Cel Drept pentru cei nedrepţi, ca să vă aducă la Dumnezeu, fiind omorât în trup, dar fiind înviat în Duhul,

19. în care, mergând, a vestit şi acelor duhuri întemniţate,

20. care n-au ascultat pe vremuri, când răbdarea lui Dumnezeu era în aşteptare, în zilele lui Noe, când se construia acea arcă, în care au fost salvate, prin apă, numai opt suflete.

21. Aceasta prefigurează botezul care vă salvează şi pe voi acum. Nu este o spălare a murdăriei trupeşti, ci răspunsul unei conştiinţe curate, faţă de Dumnezeu, prin învierea lui Iisus Hristos,

22. care este la dreapta lui Dumnezeu, de când s-a înălţat la cer, fiindu-i supuşi îngerii, stăpânirile şi puterile.