1 Petru 2

1. Dând la o parte, aşadar, orice răutate şi orice înşelăciune, ipocrizie, invidie şi bârfă,

2. ca nişte nou-născuţi să doriţi laptele duhovnicesc cel adevărat, pentru ca, prin el să creşteţi spre mântuire,

3. dacă aţi gustat şi aţi văzut cât de bun este Domnul.

4. Apropiaţi-vă de El, Piatra cea Vie, neluată în seamă de oameni, dar aleasă şi preţioasă înaintea lui Dumnezeu,

5. şi ca nişte pietre vii zidiţi-vă pe voi înşivă ca o casă duhovnicească, spre a fi o preoţie sfântă, care aduce jertfe duhovniceşti, bine primite de Dumnezeu, prin Iisus Hristos,

6. fiindcă Scriptura zice: Iată, pun în Sion o piatră, piatra din capul unghiului, aleasă, preţioasă. Şi cine se încrede în ea, nicidecum nu se va ruşina.

7. Aşadar, pentru voi, care credeţi, ea este cinstea voastră. Dar pentru cei ce nu cred: piatra pe care n-au luat-o în seamă ziditorii, aceea a ajuns în capul unghiului

8. şi este piatră de poticnire şi stâncă de cădere. De ea se împiedică toţi cei ce nu se încred în cuvântul lui Dumnezeu şi la aceasta au fost sortiţi.

9. Voi însă sunteţi „o seminţie aleasă, o preoţie împărătească, un neam sfânt, un popor adunat de Dumnezeu” ca să vestiţi faptele măreţe ale Celui ce v-a chemat din întuneric la lumina sa minunată.

10. Voi, care altădată nu eraţi un popor, acum sunteţi poporul lui Dumnezeu; voi care nu primiserăţi îndurare, acum aţi primit îndurare.

11. Preaiubiţilor, ca pe nişte străini şi peregrini în lume, vă îndemn să vă feriţi de poftele trupeşti, care se luptă cu sufletul.

12. Să aveţi o purtare frumoasă în mijlocul păgânilor, pentru ca, văzând faptele voastre bune, chiar atunci când vă blamează ca pe nişte răufăcători, să dea slavă lui Dumnezeu în ziua când vor fi cercetaţi.

13. Supuneţi-vă oricărei orânduiri omeneşti, de dragul Domnului: atât împăratului ca suveran,

14. cât şi guvernatorilor, ca trimişi ai lui să-i pedepsească pe răufăcători şi să-i laude pe cei ce fac binele,

15. întrucât aşa este voia lui Dumnezeu, ca, făcând binele, să reducem la tăcere prostia oamenilor ignoranţi.

16. Ca nişte oameni liberi, dar care nu faceţi din libertate un paravan pentru rele, ci, ca nişte robi ai lui Dumnezeu,

17. respectaţi-i pe toţi oamenii, iubiţi frăţia credincioşilor, temeţi-vă de Dumnezeu şi daţi cinste împăratului.

18. Slugilor, supuneţi-vă stăpânilor voştri cu tot respectul, nu numai celor buni şi cumsecade, chiar şi celor duri,

19. fiindcă este un har dacă cineva rabdă suferinţe, pătimind pe nedrept, din cauza credinţei în Dumnezeu.

20. De fapt, ce laudă este dacă răbdaţi când sunteţi bătuţi pentru că aţi făcut rău? Dar dacă răbdaţi, pătimind pentru că aţi făcut binele, este un har de la Dumnezeu.

21. Căci la aceasta aţi fost chemaţi, fiindcă şi Hristos a pătimit pentru voi, lăsându-vă un exemplu ca să călcaţi pe urmele lui.

22. El n-a făcut păcat şi în gura lui nu s-a aflat înşelăciune,

23. batjocorit fiind, nu întorcea batjocura, pătimind, nu ameninţa, ci lăsa totul în seama Celui ce judecă drept.

24. El însuşi a purtat păcatele noastre în trupul lui, pe lemn, pentru ca noi, fiind morţi faţă de păcate, să trăim pentru dreptate. Prin rănile lui aţi fost vindecaţi,

25. fiindcă eraţi ca nişte oi rătăcite, dar acum aţi fost aduşi înapoi la Păstorul şi Păzitorul sufletelor voastre.