1 Corinteni 12

Darurile duhovniceşti.

1. Fraţilor, în ceea ce priveşte darurile duhovniceşti nu vreau să fiţi neştiutori.

2. Ştiţi că, pe când eraţi păgâni, alergaţi la idolii fără glas, ca şi cum vă mâna cineva de la spate.

3. De aceea, vreau să ştiţi că nimeni, când vorbeşte în Duhul Domnului, nu zice: „Blestemat fie Iisus!” şi că nimeni nu poate să zică: „Iisus este Domn!” decât în Duhul Sfânt.

4. Darurile sunt felurite, dar este acelaşi Duh.

5. Şi slujirile sunt felurite, dar este acelaşi Domn.

6. Şi lucrările sunt felurite, dar este acelaşi Dumnezeu care le lucrează pe toate în toţi.

7. Iar fiecăruia i se dat o lucrare a Duhului spre folosul tuturor.

8. Unuia i se dă prin Duhul Sfânt cuvânt înţelept, altuia, prin acelaşi Duh, cuvântul cunoaşterii.

9. Unuia credinţă, în acelaşi Duh, altuia darurile vindecărilor, în unul şi acelaşi Duh.

10. Unuia puterea de a săvârşi minuni, altuia profeţia, altuia deosebirea duhurilor, altuia darul vorbirii în limbi felurite, altuia darul tălmăcirii limbilor.

11. Pe toate acestea le lucrează unul şi acelaşi Duh, care împarte fiecăruia darurile sale după cum voieşte.

Mădularele trupului.

12. Fiindcă la fel cum trupul este unul şi are multe mădulare, iar toate mădularele trupului, multe fiind, sunt un singur trup, aşa şi Hristos.

13. Pentru că noi toţi am fost botezaţi într-un singur Duh, ca să fim un singur trup, fie iudei, fie greci, fie robi, fie liberi; la fel, toţi am băut dintr-un singur Duh.

14. Fiindcă şi trupul nu este numai un singur mădular, ci mai multe.

15. Dacă piciorul ar zice: „Pentru că nu sunt mână, nu sunt din trup”, pentru această pricină nu este el din trup?

16. Iar dacă urechea ar zice: „Pentru că nu sunt ochi, nu sunt din trup”, pentru această pricină nu este ea din trup?

17. Dacă tot trupul ar fi ochi, unde ar mai fi auzul? Dacă tot trupul ar fi auz, unde ar mai fi mirosul?

18. Dar Dumnezeu a pus mădularele în trup după cum a voit, pe fiecare dintre ele.

19. Dacă toate ar fi acelaşi mădular, unde ar mai fi trupul?

20. Acum însă sunt multe mădulare, dar un singur trup.

21. Deci ochiul nu poate să zică mâinii: „Nu am nevoie de tine” sau, iarăşi, capul să zică picioarelor: „Nu am nevoie de voi!”

22. Dar mădularele trupului – şi cu atât mai mult cele care par a fi mai slabe – sunt foarte folositoare.

23. Iar mădularele care par a fi mai de necinste noi le îmbrăcăm cu mai multă cinste; şi mădularele noastre mai ruşinoase noi le împodobim mai mult.

24. Căci mădularele noastre cele socotite mai nobile nu au nevoie de vreo cinstire. Iar Dumnezeu a alcătuit trupul în aşa fel, încât a dat mai multă cinste mădularului căruia îi lipseşte cinstea,

25. ca să nu fie dezbinare în trup, ci mădularele să se îngrijească unele de altele.

26. Iar dacă un mădular suferă, suferă toate mădularele. Şi dacă un mădular este slăvit, se bucură împreună toate mădularele.

27. Voi sunteţi trupul lui Hristos şi, fiecare în parte, mădulare ale lui.

28. Şi în Biserică Dumnezeu i-a pus pe unii mai întâi apostoli, în al doilea rând profeţi, în al treilea rând învăţători; apoi pe cei ce săvârşesc minuni, pe cei ce au darurile vindecărilor, pe cei care ajută, pe cei care cârmuiesc, pe cei ce vorbesc în limbi felurite.

29. Aşadar, sunt oare toţi apostoli? Sunt oare toţi profeţi? Sunt oare toţi învăţători? Sunt oare toţi făcători de minuni?

30. Au cumva toţi darurile vindecărilor? Oare toţi vorbesc în limbi? Oare toţi pot tălmăci?

31. Voi însă să râvniţi la darurile cele mai mari. Şi, iată, vă arăt o cale care le depăşeşte pe toate.