Psalmii 78:35. îşi aduceau aminte că Dumnezeu este stânca lor şi că Dumnezeul atotputernic este izbăvitorul lor.
Psalmii 78:35. îşi aduceau aminte că Dumnezeu este stânca lor şi că Dumnezeul atotputernic este izbăvitorul lor.
Deuteronomul 32:10. El l-a găsit într-un ţinut pustiu, într-o singurătate plină de urlete înfricoşate; l-a înconjurat, l-a îngrijit şi l-a păzit ca lumina ochiului Lui.
11. Ca vulturul care îşi scutură cuibul, zboară deasupra puilor, îşi întinde aripile, îi ia Şi-i poartă pe penele lui:
12. Aşa a călăuzit Domnul singur pe poporul Său şi nu era niciun dumnezeu străin cu El.
13. L-a suit pe înălţimile ţării, şi Israel a mâncat roadele câmpului, i-a dat să sugă miere din stâncă, untdelemnul care iese din stânca cea mai tare,
14. untul de la vaci şi laptele oilor, cu grăsimea mieilor, a berbecilor din Basan şi a ţapilor, cu grăsimea grâului, şi ai băut vinul, sângele strugurelui.
15. Israel s-a îngrăşat şi a azvârlit din picior; – te-ai îngrăşat, te-ai îngroşat şi te-ai lăţit! – Şi a părăsit pe Dumnezeu, Ziditorul lui, a nesocotit Stânca mântuirii lui,
16. L-au întărâtat la gelozie prin dumnezei străini, L-au mâniat prin urâciuni;
17. au adus jertfe dracilor, unor idoli care nu sunt dumnezei, unor dumnezei pe care nu-i cunoşteau, dumnezei noi, veniţi de curând, de care nu se temuseră părinţii voştri.
18. Ai părăsit Stânca cea care te-a născut şi ai uitat pe Dumnezeul care te-a întocmit.
19. Domnul a văzut lucrul acesta şi S-a mâniat, S-a supărat pe fiii şi pe fiicele Lui.
20. El a zis: „Îmi voi ascunde faţa de ei, şi voi vedea care le va fi sfârşitul, căci sunt un neam stricat, sunt nişte copii necredincioşi.
21. Mi-au întărâtat gelozia prin ceea ce nu este Dumnezeu, M-au mâniat prin idolii lor deşerţi; şi Eu îi voi întărâta la gelozie printr-un popor care nu este un popor. Îi voi mânia printr-un neam fără pricepere.
22. Căci focul mâniei Mele s-a aprins şi va arde până în fundul Locuinţei morţilor, va nimici pământul şi roadele lui, va arde temeliile munţilor.
23. Voi îngrămădi toate nenorocirile peste ei, Îmi voi arunca toate săgeţile împotriva lor.
24. Vor fi topiţi de foame, stinşi de friguri şi de boli cumplite; voi trimite în ei dinţii fiarelor sălbatice şi otrava şerpilor.
25. Afară, vor pieri de sabie, şi înăuntru, vor pieri de groază: şi tânărul şi fata, şi copilul de ţâţă ca şi bătrânul.
26. Voiam să zic: „Îi voi lua cu o suflare, le voi şterge pomenirea dintre oameni!”
27. Dar Mă tem de ocările vrăjmaşului, Mă tem ca nu cumva vrăjmaşii lor să se amăgească şi să zică: „Mâna noastră cea puternică, şi nu Domnul a făcut toate aceste lucruri.”
28. Ei sunt un neam care şi-a pierdut bunul simţ şi nu-i pricepere în ei.
29. Dacă ar fi fost înţelepţi, ar înţelege şi s-ar gândi la ce li se va întâmpla.
30. Cum ar urmări unul singur o mie din ei şi cum ar pune doi pe fugă zece mii, dacă nu i-ar fi vândut Stânca, dacă nu i-ar fi vândut Domnul?
31. Căci stânca lor nu este ca Stânca noastră, vrăjmaşii noştri înşişi sunt judecători în această privinţă.
4. El este Stânca; lucrările Lui sunt desăvârşite, căci toate căile Lui sunt drepte; El este un Dumnezeu credincios şi fără nedreptate, El este drept şi curat.
5. Ei s-au stricat; netrebnicia copiilor Lui este ruşinea lor! Neam îndărătnic şi stricat!
6. Pe Domnul Îl răsplătiţi astfel! Popor nechibzuit şi fără înţelepciune! Nu este El oare Tatăl tău, care te-a făcut, Te-a întocmit şi ţi-a dat fiinţă?
7. Adu-ţi aminte de zilele din vechime, socoteşte anii, vârstă de oameni după vârstă de oameni, întreabă pe tatăl tău, şi te va învăţa, pe bătrânii tăi, şi îţi vor spune.
8. Când Cel Preaînalt a dat o moştenire neamurilor, când a despărţit pe copiii oamenilor, a pus hotare popoarelor, după numărul copiilor lui Israel,
9. căci partea Domnului este poporul Lui, Iacov este partea Lui de moştenire. (vezi capitolul)