Romani 8

Creştinul trăieşte după Duh.

1. Aşadar, acum nu mai este nici o condamnare pentru cei ce sunt în Cristos Isus (care nu trăiesc potrivit cu firea, ci potrivit cu Duhul).

2. Căci legea Duhului vieţii în Cristos Isus te-a eliberat de legea păcatului şi a morţii.

3. Fiindcă ceea ce era cu neputinţă pentru Lege, întrucât era slăbită de fire, Dumnezeu a înfăptuit trimiţând, din pricina păcatului, pe propriul Său Fiu, în forma firii păcătoase, şi condamnând păcatul în fire,

4. pentru ca cerinţa dreaptă a Legii să fie împlinită în noi, care nu trăim potrivit cu firea, ci potrivit cu Duhul.

5. Cei ce trăiesc potrivit cu firea se gândesc la lucrurile firii, însă cei ce trăiesc potrivit cu Duhul se gândesc la lucrurile Duhului.

6. Căci preocuparea pentru fire este moarte, însă preocuparea pentru lucrurile Duhului este viaţă şi pace.

7. Şi aceasta, deoarece preocuparea pentru fire este duşmănie faţă de Dumnezeu, căci ea nu se supune Legii lui Dumnezeu şi nici nu poate s-o facă.

8. Deci cei ce sunt în fire nu-I pot fi plăcuţi lui Dumnezeu.

9. Voi însă nu mai sunteţi în fire, ci în Duhul, dacă într-adevăr Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi. Dar dacă cineva nu are Duhul lui Cristos, atunci nu este al Lui.

10. Dacă însă Cristos este în voi, trupul vostru este mort, din cauza păcatului, dar Duhul este viaţă, din cauza dreptăţii.

11. Şi dacă Duhul Celui Ce L-a înviat pe Isus din morţi locuieşte în voi, atunci Cel Ce L-a înviat pe Cristos din morţi le va da viaţă şi trupurilor voastre muritoare, prin Duhul Lui Care locuieşte în voi.

Creştinul trăieşte în aşteptarea mântuirii.

12. Deci, fraţilor, noi nu suntem datori faţă de fire, ca să trăim potrivit ei!

13. Pentru că, dacă trăiţi potrivit firii, veţi muri, dar dacă, prin Duhul, daţi morţii faptele trupului, veţi trăi!

14. Căci toţi care sunt călăuziţi de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu.

15. Voi n-aţi primit un duh de robie, ca să vă fie din nou teamă, ci aţi primit Duhul înfierii prin care strigăm: „Abba!“, adică „Tată!“

16. Duhul Însuşi depune mărturie, împreună cu duhul nostru, că suntem copii ai lui Dumnezeu.

17. Dacă suntem copii, suntem şi moştenitori, moştenitori ai lui Dumnezeu, moştenitori împreună cu Cristos, dacă suferim împreună cu El, ca să fim şi proslăviţi împreună cu El.

18. Eu consider că suferinţele din vremea de acum nu sunt vrednice să fie puse alături de slava viitoare, care urmează să ne fie descoperită.

19. Creaţia aşteaptă cu nerăbdare descoperirea fiilor lui Dumnezeu,

20. întrucât creaţia a fost supusă deşertăciunii, – nu pentru că a vrut ea, ci datorită Celui Ce a supus-o –, în nădejdea

21. că şi creaţia însăşi va fi eliberată din robia degradării şi adusă în libertatea glorioasă a copiilor lui Dumnezeu.

22. Noi ştim că, până acum, întreaga creaţie geme şi suferă durerile naşterii.

23. Şi nu doar creaţia, ci şi noi înşine, care avem primul rod, adică Duhul, gemem în noi înşine, aşteptând înfierea, răscumpărarea trupurilor noastre,

24. pentru că în această nădejde am fost mântuiţi. Dar când ceea ce este nădăjduit este văzut, atunci nu mai este nevoie de nădejde! Pentru că, cine mai nădăjduieşte în ceva ce este văzut?!

25. Dacă însă nădăjduim în ceea ce nu vedem, atunci aşteptăm cu răbdare.

26. În acelaşi fel, Duhul ne ajută în slăbiciunea noastră, pentru că noi nu ştim cum ar trebui să ne rugăm, ci Duhul Însuşi mijloceşte cu suspine nerostite;

27. însă Cel Care cercetează inimile, cunoaşte care este gândirea Duhului, pentru că Acesta mijloceşte pentru sfinţi potrivit cu voia lui Dumnezeu.

Pe creştin nimic nu-l poate despărţi de dragostea lui Dumnezeu.

28. Noi ştim că toate lucrează împreună spre binele celor ce-L iubesc pe Dumnezeu, al celor ce sunt chemaţi în conformitate cu planul Său.

29. Căci pe cei pe care i-a cunoscut mai dinainte El i-a şi hotărât mai dinainte să fie asemenea chipului Fiului Său, ca Acesta să fie primul născut dintre mai mulţi fraţi.

30. Şi pe aceia pe care i-a hotărât mai dinainte, i-a şi chemat; pe aceia pe care i-a chemat, i-a şi îndreptăţit; iar pe aceia pe care i-a îndreptăţit, i-a şi glorificat.

31. Ce vom spune deci despre aceste lucruri? Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră?!

32. El, Care nu Şi-a cruţat propriul Său Fiu, ci L-a dat pentru noi toţi, cum nu ne va da, împreună cu El, toate lucrurile?!

33. Cine-i va acuza pe cei pe care i-a ales Dumnezeu? Dumnezeu este Cel Care-i îndreptăţeşte;

34. cine este cel care-i va condamna? Cristos Isus, Cel Care a murit şi Care, mai mult decât atât, a fost înviat, este la dreapta lui Dumnezeu şi mijloceşte pentru noi.

35. Cine ne va despărţi de dragostea lui Cristos? Necazul sau greutăţile, sau persecuţia, sau foametea, sau lipsa de îmbrăcăminte, sau pericolul, sau sabia?

36. Aşa cum este scris: „Din pricina Ta suntem daţi morţii toată ziua, suntem consideraţi ca nişte oi pentru tăiere.“

37. Însă, în toate aceste lucruri, noi avem victorie deplină prin Cel Care ne-a iubit.

38. Eu sunt convins că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici demonii , nici lucrurile prezente, nici cele viitoare, nici puterile,

39. nici înălţimea, nici adâncimea, nici orice altceva din toată creaţia nu va putea să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Cristos Isus, Domnul nostru!