Romani 3
Întâietatea Iudeului.
1. Care este atunci avantajul iudeului sau care este avantajul circumciziei?
2. Acesta e mare în toate privinţele! Mai întâi, pentru că lor li s-au încredinţat rostirile lui Dumnezeu.
3. Şi ce dacă unii n-au fost credincioşi? Va anula oare necredincioşia lor credincioşia lui Dumnezeu?
4. Nicidecum! Dumnezeu să fie găsit adevărat şi fiecare om să fie găsit mincinos, după cum este scris: „Aşa încât Tu să poţi fi găsit drept în cuvintele tale şi să fii biruitor când vei fi judecat.“
5. Dar dacă nedreptatea noastră pune în lumină dreptatea lui Dumnezeu, ce vom zice? Nu cumva este nedrept Dumnezeu când aduce urgia? Vorbesc în felul oamenilor.
6. Nicidecum! Atunci cum va judeca Dumnezeu lumea?
7. Iar dacă adevărul lui Dumnezeu abundă spre slava Lui, din cauza minciunii mele, atunci de ce sunt condamnat ca păcătos?
8. Şi de ce să nu zicem, aşa cum ne defăimează unii, zicând că spunem noi: „Să facem răul, ca să vină binele!“? Condamnarea lor este dreaptă!
Iudeii şi Neamurile sunt la fel.
9. Ce urmează atunci? Suntem noi mai buni decât ei? Nicidecum; căci i-am acuzat mai înainte pe toţi – atât pe iudei, cât şi pe greci – că sunt sub păcat,
10. după cum este scris: „Nu există nici un om drept, nici unul măcar!
11. Nu există nici unul care să aibă pricepere! Nu există nici unul care să-L caute pe Dumnezeu!
12. Toţi s-au rătăcit, cu toţii au devenit buni de nimic! Nu mai există nici unul care să facă binele, nici unul măcar!
13. Gâtlejul le este un mormânt deschis; cu limbile lor ei înşală, sub buzele lor este venin de viperă,
14. gura le este plină de blestem şi amărăciune,
15. picioarele lor se grăbesc să verse sânge,
16. iar pe căile lor se află prăpădul şi nenorocirea.
18. Nu este frică de Dumnezeu înaintea ochilor lor!“
19. Ştim că tot ce spune Legea, le spune celor ce sunt sub Lege, pentru ca orice gură să fie închisă şi întreaga lume să fie găsită răspunzătoare înaintea lui Dumnezeu.
20. Căci „nici o fiinţă nu va fi îndreptăţită înaintea Lui“ prin faptele prescrise de Lege, deoarece prin Lege vine cunoaşterea păcatului.
Iertarea prin credinţă.
21. Dar acum, independent de Lege, a fost arătată o dreptate oferită de Dumnezeu, despre care depun mărturie Legea şi Profeţii,
22. şi anume dreptatea oferită de Dumnezeu prin credinţa în Isus Cristos, pentru toţi cei ce cred. Nu este nici o deosebire.
23. Căci toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu.
24. Ei sunt îndreptăţiţi fără plată, prin harul Lui, prin răscumpărarea care este în Cristos Isus,
25. pe Care Dumnezeu L-a rânduit să fie, prin credinţa în sângele Lui, o jertfă de ispăşire, ca dovadă a dreptăţii Sale, căci trecuse cu vederea păcatele săvârşite în trecut,
26. în vremea îngăduinţei lui Dumnezeu, pentru ca, în vremea de acum, să-Şi dovedească dreptatea, în aşa fel încât El să fie drept şi să-l îndreptăţească totodată pe cel ce are credinţă în Isus.
27. Şi atunci, unde este lauda? Este exclusă! Prin ce lege? A faptelor? Nu, ci prin legea credinţei.
28. Căci noi credem că un om este îndreptăţit prin credinţă, fără faptele prescrise de Lege.
29. Sau Dumnezeu este doar al iudeilor? Nu este şi al neamurilor? Da, este şi al neamurilor,
30. întrucât Dumnezeu este Unul, şi El este Cel Care-i va îndreptăţi, prin credinţă, pe cei circumcişi şi, tot prin credinţă, şi pe cei necircumcişi.
Pilda lui Avraam.
31. Atunci anulăm noi oare Legea prin credinţă? Nicidecum, ci, mai degrabă, noi întărim Legea.