Psalmii 88

O cântare.

1. Doamne, Dumnezeul mântuirii mele, zi şi noapte strig după ajutor înaintea Ta.

2. Să ajungă înaintea Ta rugăciunea mea, pleacă-Ţi urechea la cererea mea!

3. Mi s-a săturat sufletul de atâtea necazuri şi viaţa mi-a ajuns în pragul Locuinţei Morţilor.

4. Sunt pus în rândul celor ce se coboară în groapă; am ajuns ca bărbatul lipsit de putere.

5. Sunt abandonat printre morţi asemenea celor înjunghiaţi care s-au coborât în mormânt, de care nu-Ţi mai aduci aminte niciodată şi care sunt îndepărtaţi din mâna Ta.

6. M-ai aşezat în groapa cea mai de jos, în locuri întunecoase, în adâncuri.

7. Ţi-ai aşezat mânia peste mine; m-ai copleşit cu toate valurile Tale. Sela

8. Mi-ai îndepărtat cunoscuţii, făcându-mă o urâciune pentru ei. Sunt închis, fără de scăpare!

9. Ochiul mi s-a înceţoşat din pricina necazului. Strig către Tine, Doamne, în fiecare zi; îmi întind mâinile spre Tine.

10. Faci Tu oare minuni pentru cei morţi? Oare sufletele morţilor se scoală ca să Te laude? Sela

11. Oare în mormânt se povesteşte despre îndurarea Ta şi în Locul Nimicirii despre credincioşia Ta?

12. Oare minunile Tale sunt cunoscute în întuneric şi dreptatea Ta – pe tărâmul uitării?

13. Eu însă, Doamne, Ţie Îţi cer ajutorul şi încă din zori Te întâmpin cu rugăciunea mea.

14. Doamne, de ce mi-ai lepădat sufletul şi Ţi-ai ascuns faţa de mine?

15. Încă din tinereţe am fost necăjit şi aproape de moarte; am avut de-a face cu spaimele Tale şi am fost deznădăjduit.

16. Mânia Ta a trecut peste mine; înfricoşările Tale m-au sleit.

17. Toată ziua mă împresoară ca nişte ape, mă înfăşoară deodată.

18. I-ai îndepărtat de la mine pe apropiaţii mei, pe prietenii mei, pe cunoscuţii mei, mă aflu în întuneric.