Psalmii 39
Către mai marele cântăreţilor:
1. .Ziceam: „Voi veghea asupra căilor mele ca să nu păcătuiesc cu limba! Îmi voi păzi gura cu botniţa, cât timp se va afla cel rău în preajma mea!“
2. Am rămas deci mut, în tăcere, nerostind nici măcar o vorbă bună; dar durerea mi-a fost răscolită.
3. Îmi ardea inima în piept şi un foc îmi mistuia şoaptele! Atunci mi-a venit cuvânt pe limbă:
4. „Doamne, descoperă-mi sfârşitul! Care este măsura zilelor mele? Voi şti astfel cât sunt de trecător.
5. Tu mi-ai dat zile cât un lat de palmă, iar lungimea vieţii mele este o nimica toată înaintea Ta. Într-adevăr omul este doar o suflare. “ Sela
6. Într-adevăr, omul călătoreşte ca umbra; el se agită degeaba, adunând comori pe care nu ştie cine le va moşteni.
7. Şi acum ce mai pot nădăjdui eu, Stăpâne? Nădejdea mea este în Tine!
8. Izbăveşte-mă de toate nelegiuirile mele, nu mă lăsa de batjocura nebunului!
9. Stau totuşi mut şi nu-mi deschid gura, pentru că Tu ai îngăduit aceasta.
10. Abate-Ţi lovitura de la mine, căci sunt zdrobit de lovitura mâinii Tale!
11. Pedepsind păcatul, tu disciplinezi pe fiecare şi îi prăpădeşti ca molia, ce are mai scump. Într-adevăr, omul este doar o suflare! Sela
12. Doamne, ascultă-mi rugăciunea şi ia aminte la strigătul meu de ajutor! Nu rămâne surd la plânsetul meu, căci, faţă de Tine, sunt doar un pribeag, un peregrin ca toţi strămoşii mei!
13. Abate-Ţi privirea de la mine, ca să mă pot bucura iarăşi, până nu mă duc şi nu voi mai fi!