Psalmii 35

Un psalm al lui David.

1. Răfuieşte-te, Doamne, cu cei ce se răfuiesc cu mine! Luptă-te cu cei ce se luptă cu mine!

2. Înarmează-Te cu scut şi cu pavăză! Ridică-Te, ca să-mi ajuţi!

3. Dezveleşte-Ţi suliţa şi lancea pentru prigonitorii mei! Grăieşte sufletului meu: „Eu sunt mântuirea ta!“

4. Fă-i de ruşine, umileşte-i pe cei ce caută să-mi ia viaţa; să dea înapoi, să fie făcuţi de ruşine cei ce-mi plănuiau răul!

5. Să fie ca pleava luată de vânt şi să-i izgonească îngerul Domnului!

6. Întunecoasă şi alunecoasă să le fie calea, iar îngerul Domnului să-i urmărească!

7. Fără nici un motiv mi-au întins pe ascuns un laţ, fără nici un motiv au săpat o groapă sufletului meu.

8. De aceea să-i ajungă prăpădul pe neaşteptate şi să fie prinşi în laţul pe care l-au întins pentru mine; să cadă în el în timpul prăpădului.

9. Atunci sufletul meu se va bucura în Domnul, mă voi veseli de mântuirea Lui.

10. Întreaga-mi fiinţă va exclama: „Doamne, cine este ca Tine, Care să-l scape pe cel sărac de cel mai tare decât el, pe cel sărac şi pe cel sărman – de jefuitorul lui?“

11. Nişte martori dezlănţuiţi se ridică şi mă întreabă de ceea ce nu ştiu.

12. Astfel ei îmi răsplătesc cu rău pentru bine şi îmi pustiesc sufletul.

13. Eu însă, când ei erau bolnavi, mă îmbrăcam cu sac şi îmi smeream sufletul prin post; iar când rugăciunile îmi rămâneau fără răspuns,

14. ca un prieten, ba mai mult, ca un frate, umblam bocind, ca unul care-şi boceşte mama, cu capul plecat, cuprins de întristare.

15. Acum însă, când eu mă poticnesc, ei se bucură şi se adună, se adună împotriva mea, lovindu-mă pe ascuns, sfâşiindu-mă fără încetare.

16. Ca nişte bufoni batjocoritori scrâşnesc din dinţi împotriva mea!

17. Stăpâne, cât vei mai privi? Scapă-mi sufletul de pustiirile lor, şi preţioasa mea viaţă – de puii aceştia de lei!

18. Apoi Te voi lăuda în marea adunare, Te voi onora în mijlocul unui norod fără număr.

19. Să nu se bucure de mine cei ce mă duşmănesc pe nedrept şi să nu tragă cu ochiul cei ce mă urăsc fără motiv!

20. Căci ei nu vorbesc de pace, iar cu privire la oamenii liniştiţi din ţară născocesc numai lucruri neadevărate.

21. Vorbesc împotriva mea, zicând: „Ha! Ha! Ochii noştri şi-au văzut dorinţa împlinită!“

22. Doamne, Tu ai văzut; nu tăcea! Stăpâne, nu Te depărta de mine!

23. Ridică-Te, trezeşte-Te pentru apărarea mea, apără-mi pricina, Dumnezeul meu şi Stăpânul meu!

24. Judecă-mă după dreptatea Ta, Doamne, Dumnezeul meu! Nu-i lăsa să se bucure de mine!

25. Nici măcar să nu gândească: „Aha! Ce bine!“ Să nu zică: „L-am înghiţit!“

26. Să fie făcuţi de ruşine şi de râs cei ce se bucură de necazul meu! Cu ruşine şi cu dezonoare să se îmbrace cei ce se ridică împotriva mea!

27. Să strige de bucurie şi să se veselească cei ce îndrăgesc dreptatea mea, cei se spun întotdeauna: „Mărit fie Domnul Care doreşte pacea robului Său!“

28. Atunci limba mea va vesti dreptatea Ta şi lauda Ta toată ziua!