Psalmii 22

Către mai marele cântăreţilor.

1. Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, de ce m-ai părăsit? Eşti atât de departe de izbăvirea mea şi de cuvintele strigătului meu!

2. Dumnezeul meu, strig ziua, dar nu-mi răspunzi, strig noaptea, dar nu găsesc odihnă.

3. Dar Tu eşti sfânt, eşti întronat în mijlocul laudelor lui Israel.

4. În Tine au nădăjduit strămoşii noştri; ei au nădăjduit, iar Tu i-ai izbăvit;

5. au strigat către Tine şi au fost scăpaţi; au nădăjduit în Tine şi nu au fost daţi de ruşine.

6. Dar eu sunt vierme, nu om; am ajuns de râsul oamenilor şi dispreţuit de popor.

7. Cei ce mă văd îşi bat joc de mine, rânjesc şi clatină din cap.

8. „S-a încrezut în Domnul! Să-l scape El! Să-l izbăvească, căci doar Îşi găseşte plăcerea în el!“

9. Şi totuşi Tu m-ai scos din pântecele mamei mele şi mi-ai dat ocrotire la pieptul ei.

10. Sub privirea Ta am fost scos din pântece; încă din pântecele maicii mele, Tu eşti Dumnezeul meu.

11. Nu Te îndepărta de mine, căci necazul e aproape şi nu am nici un ajutor!

12. Mă încercuiesc mulţi tauri, nişte tauri puternici din Başan mă înconjoară.

13. Îşi deschid gura împotriva mea ca leul care sfâşie şi răcneşte.

14. Sunt turnat ca apa şi toate oasele mi se despart. Ca ceara mi se topeşte inima înăuntrul meu.

15. Mi se usucă puterea ca lutul, iar limba mi se lipeşte de cerul gurii: m-ai adus în ţărâna morţii.

16. Mă încercuiesc nişte câini, o ceată de nelegiuiţi mă învăluieşte; mi-au găurit mâinile şi picioarele.

17. Îmi număr toate oasele. Ei mă urmăresc şi mă privesc.

18. Şi-au împărţit veşmintele mele între ei şi au tras la sorţi pentru cămaşa mea.

19. Dar Tu, Doamne, nu Te îndepărta! Tăria mea, grăbeşte de-mi ajută!

20. Scapă-mi sufletul de sabie, şi viaţa din laba câinelui!

21. Izbăveşte-mă din gura leului! Eliberează-mă din coarnele bivolilor!

22. Voi vesti Numele Tău fraţilor mei; te voi lăuda în mijlocul adunării!

23. Cei ce vă temeţi de Domnul, lăudaţi-L! Voi, toţi urmaşii lui Iacov, slăviţi-L! Temeţi-vă de El, voi, toţi urmaşii lui Israel!

24. Căci El nu dispreţuieşte, nici nu nesocoteşte necazul sărmanului; nu-Şi ascunde faţa de acesta, ci-l ascultă când strigă către El după ajutor.

25. Tu eşti pricina laudelor mele în adunarea cea mare! Îmi voi împlini jurămintele înaintea celor ce se tem de Tine!

26. Cei săraci vor mânca şi se vor sătura; cei ce Îl caută pe Domnul Îl vor lăuda. Veşnic să vă trăiască sufletul!

27. Toate marginile pământului îşi vor aminti şi se vor întoarce la Domnul. Toate familiile neamurilor se vor închina înaintea Lui,

28. căci a Domnului este domnia şi El stăpâneşte peste neamuri!

29. Toţi mai-marii pământului vor mânca şi I se vor închina; înaintea Lui vor îngenunchea toţi cei ce se coboară în ţărână, cei ce nu pot să-şi păstreze viaţa.

30. Urmaşii Îi vor sluji şi se va povesti despre Stăpânul generaţiei următoare.

31. Ei vor veni şi vor vesti dreptatea Lui, iar poporului care se va naşte îi vor vesti lucrarea Lui.