Proverbe 17

1. Mai bine o coajă de pâine uscată, mâncată în pace şi în linişte, decât o casă plină de petreceri şi cu ceartă.

2. Un sclav înţelept va domni peste un fiu care aduce ruşine şi va avea parte de moştenire ca unul din fraţi.

3. Creuzetul este pentru argint şi cuptorul pentru aur, dar Cel Ce testează inima este DOMNUL.

4. Cel ce face răul ascultă de buzele înşelătoare şi cel mincinos dă atenţie limbii răutăcioase.

5. Cine îl batjocoreşte pe sărac Îl dispreţuieşte pe Creatorul lui; cine se bucură de o nenorocire nu va rămâne nepedepsit.

6. Nepoţii sunt cununa bătrânilor, iar părinţii sunt slava copiilor.

7. Cuvintele alese nu se potrivesc celui nebun, cu atât mai puţin buzele mincinoase pentru un nobil.

8. Mita este o piatră preţioasă în ochii celui ce o oferă; orice face, el reuşeşte.

9. Cine iartă o jignire încurajează dragostea, dar cine o aminteşte mereu dezbină pe cei mai buni prieteni.

10. O mustrare pătrunde mai mult pe cel priceput decât o sută de lovituri pe cel prost.

11. Cel rău este înclinat doar spre revoltă; un sol fără milă va fi trimis împotriva lui.

12. Mai bine să întâlneşti o ursoaică prădată de puii ei, decât un prost în nesăbuinţa lui.

13. Dacă un om întoarce rău pentru bine, nici răul nu-i va părăsi casa.

14. Începutul unei certe este ca ruperea unui stăvilar de apă; de aceea, opreşte cearta înainte de a se înteţi!

15. Cel ce îndreptăţeşte pe cel rău şi cel ce condamnă pe cel drept sunt amândoi o urâciune înaintea Domnului.

16. Ce folos are banul în mâna celui prost? Ca să cumpere înţelepciunea? Dar n-are minte …

17. Prietenul iubeşte oricând, iar fratele s-a născut să fie alături în necaz.

18. Omul nechibzuit dă garanţie şi girează pentru semenul său.

19. Cine iubeşte cearta iubeşte păcatul; cine construieşte o poartă înaltă îşi atrage distrugerea.

20. Cel cu inima necinstită nu are parte de bine şi cel cu limba înşelătoare cade în necaz.

21. Cine naşte un prost va avea întristare şi tatăl unui nebun nu va avea bucurie.

22. O inimă veselă este un bun leac, dar un duh mâhnit usucă oasele.

23. Cel rău acceptă mita în secret, ca să pervertească căile dreptăţii.

24. Înţelepciunea este înaintea omului priceput, dar prostul o caută la capătul pământului.

25. Un fiu prost aduce întristare tatălui său şi amărăciune celei ce l-a născut.

26. Nu este bine să pedepseşti pe cel nevinovat, nici să loveşti pe cei nobili din cauza integrităţii lor.

27. Un om înzestrat cu ştiinţă îşi înfrânează cuvintele şi cel înţelept are un duh calm.

28. Chiar şi un prost este considerat înţelept dacă tace şi priceput dacă-şi ţine gura.