Numeri 11

Focul Domnului.

1. După o vreme poporul a început să se plângă în auzul Domnului că-i merge rău; Domnul a auzit şi s-a aprins de mânie. Focul Domnului s-a aprins împotriva lor şi a mistuit o parte din marginea taberei.

2. Atunci poporul a strigat către Moise; Moise s-a rugat Domnului şi focul s-a stins.

3. Locul acela s-a numit Tabera pentru că focul Domnului s-a aprins împotriva lor.

Prepeliţele.

4. După aceea, adunătura de oameni care era în mijlocul lor a început să poftească cu nesaţ, astfel că şi israeliţii s-au plâns din nou şi au zis: „Cine ne va da carne să mâncăm?

5. Ne aducem aminte de peştele pe care-l mâncam fără plată în Egipt, de castraveţi, de pepeni, de praz, de ceapă şi de usturoi.

6. Acum însă ni s-a uscat sufletul! Nu mai este nimic înaintea ochilor noştri, decât mana aceasta!“

7. Mana era ca sămânţa de coriandru, iar la culoare era ca şi răşina.

8. Poporul umbla prin împrejurimi şi o aduna, o măcina în râşniţă sau o pisa într-o piuă mică, apoi o fierbea în oale şi făcea turte din ea; la gust era ca o turtă coaptă cu untdelemn.

9. Mana cădea odată cu lăsarea rouăi noaptea în tabără.

10. Moise a auzit poporul plângând, fiecare în clanul lui şi la intrarea cortului lui. Atunci mânia Domnului s-a aprins foarte tare; Moise a înţeles că ceea ce făceau ei era un lucru rău.

11. Moise i-a zis Domnului: – De ce te-ai purtat atât de rău cu robul Tău? De ce n-am găsit bunăvoinţă la Tine şi ai lăsat asupra mea povara acestui popor?

12. Oare eu am conceput poporul acesta? I-am născut eu ca să-mi spui: „Poartă-i la sân cum poartă o doică un sugar“ înspre ţara pe care ai jurat părinţilor lor că le-o vei da?

13. De unde să iau carne pentru tot poporul acesta? Căci vin şi plâng înaintea mea şi zic: „Dă-ne carne să mâncăm!“

14. Nu pot duce singur acest popor, căci este o povară prea grea pentru mine.

15. Dacă aşa te porţi cu mine, mai bine, Te rog, omoară-mă! Omoară-mă, dacă am găsit bunăvoinţă la Tine şi nu mă mai lăsa să-mi văd nenorocirea!

16. Domnul i-a răspuns lui Moise: – Adună-Mi şaptezeci de bărbaţi dintre bătrânii lui Israel, despre care ştii că sunt sfetnici ai poporului şi supraveghetori peste el; adu-i la Cortul Întâlnirii ca să stea acolo împreună cu tine.

17. Eu Mă voi coborî şi îţi voi vorbi acolo; voi lua din Duhul Care este peste tine şi-L voi pune peste ei; ei vor purta povara poporului împreună cu tine şi astfel n-o vei mai purta singur.

18. Să spui poporului: „Sfinţiţi-vă pentru ziua de mâine; veţi mânca şi carne, pentru că v-aţi plâns în auzul Domnului, spunând: «Cine ne va da carne să mâncăm? Ne era mai bine în Egipt.» De aceea Domnul vă va da carne să mâncaţi.

19. Nu veţi mânca doar o zi sau două sau cinci sau zece sau douăzeci de zile,

20. ci o lună întreagă, până vă va ieşi pe nări şi vă veţi scârbi de ea, pentru că L-aţi respins pe Domnul Care este în mijlocul vostru, zicând: «De ce am ieşit oare din Egipt?»“

21. Dar Moise I-a zis: – Poporul care este cu mine este de şase sute de mii de oameni care merg pe jos şi Tu zici: „Le voi da carne ca să mănânce o lună întreagă!“

22. Sunt destule turme şi cirezi să tăiem? Este destul peşte în mare să prindem?

23. Domnul i-a răspuns lui Moise: – Este oare mâna Domnului prea scurtă? Vei vedea acum dacă se va adeveri sau nu Cuvântul Meu.

24. Moise a ieşit şi a spus poporului cuvintele Domnului. A adunat şaptezeci de bătrâni din popor şi i-a pus să stea de jur împrejurul Cortului.

25. Apoi Domnul S-a coborât în nor, i-a vorbit lui Moise, a luat din Duhul Care era peste el şi L-a pus peste bătrâni; când Duhul S-a aşezat peste ei au început să profeţească. Dar după aceea n-au mai profeţit.

26. În tabără rămăseseră doi oameni: pe unul îl chema Eldad, iar pe celălalt Medad. Duhul S-a aşezat şi peste ei; aceştia erau dintre cei scrişi, dar nu se duseseră la Cort aşa că au profeţit în tabără.

27. Un tânăr a alergat şi i-a spus lui Moise: – Eldad şi Medad profeţesc în tabără.

28. Iosua, fiul lui Nun, care slujea lui Moise din tinereţe, i-a zis lui Moise: – Moise, stăpânul meu, opreşte-i!

29. Dar Moise i-a răspuns: – Eşti gelos de dragul meu? Eu îmi doresc ca tot poporul Domnului să fie alcătuit din profeţi şi Domnul să-Şi pună Duhul Său peste ei!

30. Apoi Moise şi sfatul bătrânilor lui Israel s-au întors în tabără.

31. Domnul a trimis un vânt puternic care a adus prepeliţe dinspre mare şi le-a făcut să zboare pe lângă tabără, cale de o zi, de o parte şi de alta a taberei, la o înălţime de doi coţi de la pământ.

32. Toată ziua şi toată noaptea şi apoi toată ziua următoare, poporul a adunat prepeliţe; cel care adunase cel mai puţin avea zece homeri. Ei şi le-au întins în jurul taberei.

33. Dar în timp ce carnea le era încă între dinţi, înainte să o mestece, mânia Domnului s-a aprins împotriva poporului şi Domnul a lovit poporul cu o mare urgie.

34. Locul acela a fost numit Chibrot-Hataava pentru că acolo i-au îngropat pe cei care au poftit.

35. De la Chibrot-Hataava, poporul a călătorit spre Haţerot şi s-a oprit acolo.