Matei 18

Cel mai mare în Împărăţia Cerurilor.

1. Chiar în ceasul acela ucenicii au venit la Isus şi L-au întrebat: – Cine este cel mai mare în Împărăţia Cerurilor?

2. Isus a chemat un copilaş, l-a pus să stea în mijlocul lor

3. şi le-a zis: – Adevărat vă spun că, dacă nu vă schimbaţi şi nu deveniţi ca şi copilaşii, nu veţi intra niciodată în Împărăţia Cerurilor!

4. Prin urmare, oricine se smereşte ca acest copilaş este cel mai mare în Împărăţia Cerurilor.

5. Şi oricine primeşte un astfel de copilaş în Numele Meu, pe Mine Mă primeşte.

6. Dar dacă cineva îl face să păcătuiască pe vreunul din aceşti micuţi care cred în Mine, ar fi mai de folos pentru el să i se atârne de gât o piatră mare de moară şi să fie înecat în adâncul mării.

7. Vai de lumea aceasta, din cauza prilejurilor de păcătuire! Căci prilejurile de păcătuire vin în mod inevitabil, dar vai de omul acela prin care vine prilejul de păcătuire!

8. Dacă mâna sau piciorul tău te fac să păcătuieşti, taie-le şi aruncă-le! Este mai bine pentru tine să intri în viaţă ciung sau şchiop, decât să ai două mâini sau două picioare şi să fii aruncat în focul veşnic!

9. Şi dacă ochiul tău te face să păcătuieşti, scoate-l şi aruncă-l! Este mai bine pentru tine să intri în viaţă cu un singur ochi, decât să ai amândoi ochii şi să fii aruncat în focul Iadului!

Pilda cu oaia rătăcită.

10. Vedeţi să nu cumva să dispreţuiţi pe vreunul din aceşti micuţi, căci vă spun că îngerii lor din ceruri văd întotdeauna faţa Tatălui Meu, Care este în ceruri! (

11. Fiindcă Fiul Omului a venit să mântuiască ce era pierdut.)

12. Ce părere aveţi? Dacă unui om care are o sută de oi i se rătăceşte una dintre ele, nu le lasă el oare pe celelalte nouăzeci şi nouă pe munţi şi se duce s-o caute pe cea rătăcită?

13. Şi dacă i se întâmplă să o găsească, adevărat vă spun că se bucură de ea mai mult decât de celelalte nouăzeci şi nouă, care nu s-au rătăcit!

14. Tot astfel, nu este voia Tatălui vostru din ceruri să piară vreunul din aceşti micuţi.

Iertarea greşelilor.

15. Dacă fratele tău păcătuieşte (împotriva ta), du-te şi mustră-l doar între tine şi el. Dacă te ascultă, l-ai câştigat pe fratele tău.

16. Dar dacă nu te ascultă, mai ia cu tine una sau două persoane, pentru ca „orice vorbă să fie susţinută pe baza mărturiei a doi sau trei martori”.

17. Dacă nici de ei nu vrea să asculte, spune acest lucru bisericii. Dar dacă nici de Biserică nu vrea să asculte, atunci să fie pentru tine ca unul dintre neamuri şi ca un colector de taxe.

18. Adevărat vă spun că orice veţi lega pe pământ va fi legat în cer şi orice veţi dezlega pe pământ va fi dezlegat în cer.

19. Din nou, (adevărat) vă spun că, dacă doi dintre voi se înţeleg pe pământ să ceară un lucru oarecare, le va fi dat de Tatăl Meu Care este în ceruri.

20. Căci unde sunt adunaţi doi sau trei în Numele Meu, acolo, în mijlocul lor, sunt şi Eu!

Pilda robului nemilostiv.

21. Atunci Petru a venit la El şi L-a întrebat: – Doamne, de câte ori să-l iert pe fratele meu când va păcătui faţă de mine? Până la şapte ori?

22. Isus i-a răspuns: – Eu nu-ţi zic să-l ierţi până la şapte ori, ci până la şaptezeci de ori câte şapte.

23. De aceea, Împărăţia Cerurilor poate fi asemănată cu un împărat care a vrut să-şi pună în ordine socotelile cu sclavii săi.

24. Când a început să facă socotelile, a fost adus la el unul care-i datora zece mii de talanţi.

25. Dar fiindcă nu avea cu ce să plătească, stăpânul a poruncit să fie vândut el, soţia lui, copiii lui şi tot ce avea, pentru a fi plătită datoria.

26. Sclavul a căzut la pământ, i s-a închinat şi i-a zis: – Mai ai răbdare cu mine şi-ţi voi plăti tot!

27. Stăpânului acelui sclav i s-a făcut milă de el, aşa că l-a lăsat şi i-a iertat datoria.

28. După ce a ieşit afară, sclavul acela s-a întâlnit cu un confrate de-al său care-i datora o sută de denari. El l-a înşfăcat şi, în timp ce-l strângea de gât, i-a zis: – Plăteşte ce-mi datorezi!

29. Atunci confratele său a căzut la pământ şi i-a zis: – Mai ai răbdare cu mine şi-ţi voi plăti!

30. Dar el n-a vrut, ci s-a dus şi l-a aruncat în închisoare până va plăti ce este dator.

31. Când confraţii acestuia au văzut cele întâmplate, s-au întristat foarte tare. Ei s-au dus şi i-au povestit stăpânului lor tot ce se întâmplase.

32. Atunci stăpânul lui l-a chemat la el şi i-a zis: – Sclav rău, eu ţi-am iertat ţie toată datoria aceea, pentru că m-ai rugat!

33. Nu trebuia oare să ai milă de confratele tău, aşa cum am avut milă şi eu de tine?

34. Stăpânul s-a mâniat şi l-a dat pe mâna celor care torturau, până va plăti tot ce este dator.

35. Tot aşa vă va face şi Tatăl Meu ceresc, dacă nu iertaţi fiecare, din inimă, pe fratele vostru.