Marcu 9

1. Şi le-a zis: „Adevărat vă spun că sunt unii dintre cei ce stau aici care nu vor gusta moartea înainte de a vedea Împărăţia lui Dumnezeu venind cu putere.“

Schimbarea la faţă.

2. După şase zile, Isus i-a luat cu Sine pe Petru, pe Iacov şi pe Ioan şi i-a dus doar pe ei singuri, pe un munte înalt. Acolo I-a fost schimbată înfăţişarea înaintea lor.

3. Hainele Lui au devenit strălucitor de albe, aşa de albe cum nici un înălbitor de pe pământ n-ar fi putut să le facă.

4. Şi iată că li s-au arătat Ilie împreună cu Moise; ei stăteau de vorbă cu Isus.

5. Petru I-a zis lui Isus: „Rabbi, este bine să fim aici! Să facem trei corturi: unul pentru Tine, unul pentru Moise şi unul pentru Ilie!“

6. Nu ştia ce să zică, căci erau îngroziţi.

7. Un nor a venit şi i-a acoperit, iar din nor s-a auzit un glas care zicea: „Acesta este Fiul Meu preaiubit! De El să ascultaţi!“

8. Ei s-au uitat deodată în jur, dar n-au mai văzut pe nimeni, decât pe Isus singur cu ei.

9. În timp ce coborau de pe munte, Isus le-a poruncit să nu povestească nimănui ceea ce au văzut, până când nu va învia Fiul Omului dintre cei morţi.

10. Ei au respectat porunca Lui, dar au început să se întrebe ce înseamnă învierea dintre cei morţi.

11. Şi L-au întrebat: – De ce spun cărturarii că trebuie să vină mai întâi Ilie?

12. El le-a răspuns: – Într-adevăr, Ilie vine primul pentru a restaura toate lucrurile. Totuşi, cum de este scris despre Fiul Omului că El va urma să sufere mult şi să fie dispreţuit?

13. Dar Eu vă spun că Ilie a şi venit, însă ei au făcut cu el tot ce-au vrut, aşa cum este scris despre el.

Vindecarea unui îndrăcit.

14. Când au ajuns la ceilalţi ucenici, au văzut o mulţime mare în jurul lor şi pe nişte cărturari care discutau aprins cu ei.

15. Imediat ce întreaga mulţime L-a văzut pe Isus, au rămas uimiţi şi au alergat la El să-L salute.

16. El i-a întrebat: – Despre ce discutaţi atât de aprins cu ei?

17. Un om din mulţime I-a răspuns: – Învăţătorule, l-am adus la Tine pe fiul meu, care are în el un duh de muţenie.

18. Oriunde îl apucă, îl trânteşte la pământ. El face spume la gură, scrâşneşte din dinţi şi devine ţeapăn. Le-am spus ucenicilor Tăi să-l scoată, dar n-au putut.

19. Isus le-a răspuns: – O, generaţie necredincioasă! Până când voi mai fi cu voi? Până când vă voi mai răbda? Aduceţi-l la Mine!

20. L-au adus la El. Şi imediat ce L-a văzut pe Isus, duhul i-a provocat copilului spasme. Copilul a căzut la pământ şi se rostogolea, făcând spume la gură.

21. Isus l-a întrebat pe tatăl acestuia: – De câtă vreme i se întâmplă aşa? El I-a răspuns: – Din copilărie.

22. Şi de multe ori îl aruncă în foc şi în apă, ca să-l omoare ... Dar, dacă poţi face ceva, ai milă de noi şi ajută-ne!

23. Isus i-a zis: – „Dacă poţi ...“?! Toate lucrurile sunt posibile pentru cel care crede!

24. Imediat tatăl copilului a strigat zicând: – Cred! Ajută necredinţei mele!

25. Când a văzut Isus că mulţimea vine în fuga mare, a mustrat duhul necurat şi i-a zis: „Duh mut şi surd, ţie îţi poruncesc: ieşi afară din el şi să nu mai intri în el!“

26. Duhul a strigat şi apoi a ieşit provocându-i copilului convulsii puternice. Copilul a rămas ca mort, aşa că mulţi ziceau că a murit.

27. Isus însă l-a apucat de mână şi l-a ridicat. Şi el s-a sculat în picioare.

28. Când a intrat El în casă, fiind doar ei cu Isus, ucenicii L-au întrebat: – Noi de ce n-am putut să-l scoatem?

29. El le-a răspuns: – Pe acest soi de demoni nimeni nu-i poate scoate afară, decât prin rugăciune (şi post).

Isus vesteşte moartea şi învierea Sa.

30. Au plecat de acolo şi au trecut prin Galileea. Isus nu vroia să ştie nimeni lucrul acesta,

31. pentru că îi învăţa pe ucenici şi le zicea: „Fiul Omului urmează să fie trădat în mâinile oamenilor. Ei Îl vor omorî, dar la trei zile după ce-L vor fi omorât, va învia.“

32. Ei însă n-au priceput aceste vorbe şi se temeau să-L întrebe.

Cine este cel mai mare?

33. Apoi au ajuns în Capernaum. În timp ce se aflau în casă, Isus i-a întrebat: – Despre ce aţi discutat atât de aprins pe drum?

34. Dar ei tăceau, pentru că pe drum discutaseră aprins unii cu alţii cu privire la cine este cel mai mare dintre ei.

35. Isus S-a aşezat, i-a chemat pe cei doisprezece şi le-a zis: – Dacă vrea cineva să fie primul, trebuie să fie ultimul dintre toţi şi slujitorul tuturor.

36. Isus a luat un copilaş, l-a pus să stea în mijlocul lor şi, luându-l în braţe, le-a zis:

37. – Oricine primeşte astfel de copilaşi în Numele Meu, pe Mine Mă primeşte, iar cel ce Mă primeşte pe Mine, nu Mă primeşte de fapt pe Mine, ci pe Cel Ce M-a trimis pe Mine.

Pricinile de păcătuire.

38. Ioan I-a zis: – Învăţătorule, noi am văzut pe cineva care scotea demoni în Numele Tău şi l-am oprit, pentru că nu ne urma.

39. Isus i-a răspuns: – Nu-l opriţi, căci nu este nimeni care să facă o minune în Numele Meu şi care să Mă poată vorbi de rău imediat după aceea.

40. Cel care nu este împotriva noastră este de partea noastră.

41. Iar cel care vă dă un pahar cu apă în Numele Meu, pentru că sunteţi ai lui Cristos, adevărat vă spun că nu-şi va pierde răsplata.

42. Dar dacă cineva îl face să păcătuiască pe vreunul din aceşti micuţi care cred în Mine, ar fi mai bine pentru el dacă i s-ar atârna de gât o piatră mare de moară şi ar fi aruncat în mare.

43. Dacă mâna ta te face să păcătuieşti, taie-o! Este mai bine pentru tine să intri în viaţă ciung, decât să ai două mâini şi să mergi în Iad, în focul care nu poate fi stins, (

44. unde viermele nu moare şi focul nu se stinge).

45. Şi dacă piciorul tău te face să păcătuieşti, taie-l! Este mai bine pentru tine să intri în viaţă şchiop, decât să ai două picioare şi să fii aruncat în Iad, (

46. unde viermele nu moare şi focul nu se stinge).

47. Dacă ochiul tău te face să păcătuieşti, scoate-l! Este mai bine pentru tine să intri în Împărăţia lui Dumnezeu, având un singur ochi, decât să ai doi ochi şi să fii aruncat în Iad,

48. unde viermele nu moare şi focul nu se stinge.

49. Căci orice om va fi sărat cu foc (şi orice jertfă va fi sărată cu sare).