Marcu 5

Vindecarea unui îndrăcit.

1. Au ajuns de cealaltă parte a mării, în ţinutul gherasenilor.

2. Când a coborât Isus din barcă, L-a întâlnit imediat un om care ieşea din morminte şi care era stăpânit de un duh necurat.

3. Omul acesta îşi avea locuinţa în morminte şi nimeni nu mai putea să-l ţină legat nici chiar cu un lanţ.

4. Fusese de multe ori legat cu lanţuri şi cu cătuşe, dar rupsese lanţurile şi sfărâmase cătuşele şi nimeni nu-l putea stăpâni.

5. Toată noaptea şi toată ziua era prin morminte sau prin munţi, urlând şi tăindu-se cu pietre.

6. Când L-a văzut pe Isus de departe, a alergat, I s-a închinat

7. şi a strigat cu glas tare: – Ce am eu de-a face cu Tine, Isuse, Fiu al Dumnezeului cel Preaînalt? Jură-mi pe Dumnezeu că nu mă vei chinui!

8. Căci Isus îi zicea: „Duh necurat, ieşi afară din acest om!“

9. Isus l-a întrebat: – Care-ţi este numele? – Numele meu este „Legiune“, pentru că suntem mulţi, I-a răspuns el.

10. Şi Îl ruga mult pe Isus să nu-l trimită afară din ţinutul acela.

11. Acolo, pe munte, era o turmă mare de porci care păşteau.

12. Duhurile necurate L-au rugat pe Isus: – Trimite-ne în porcii aceia, ca să intrăm în ei!

13. Şi El le-a dat voie. Duhurile necurate au ieşit din om şi au intrat în porci. Atunci turma, în jur de două mii de porci, s-a repezit pe râpă în jos, în mare, şi s-a înecat în mare.

14. Porcarii au fugit şi au dat de ştire în cetate şi în cătune. Şi oamenii au venit să vadă ce s-a întâmplat.

15. Când au ajuns la Isus şi l-au văzut pe cel care fusese demoniac şi avusese în el legiunea de duhuri necurate, stând jos, îmbrăcat şi cu mintea întreagă, s-au înspăimântat.

16. Cei ce văzuseră ce s-a întâmplat cu cel demoniac şi cu porcii le-au povestit totul.

17. Atunci, ei au început să-L roage pe Isus să plece din regiunea lor.

18. În timp ce Isus se suia în barcă, cel ce fusese demoniac Îl ruga să-l lase să rămână cu El,

19. dar Isus nu l-a lăsat, ci i-a zis: „Du-te acasă, la ai tăi, şi povesteşte-le cât de mult a făcut Domnul pentru tine şi cum a avut milă de tine!“

20. El a plecat şi a început să vestească prin Decapolis cât de mult făcuse Isus pentru el. Şi toţi se minunau.

Învierea fiicei lui Iair şi vindecarea unei femei bolnave de doisprezece ani.

21. Isus a traversat iarăşi marea (cu barca). Apoi, în timp ce era pe malul mării, s-a adunat la El o mare mulţime de oameni.

22. A venit la El unul dintre conducătorii sinagogii, pe nume Iair. Când L-a văzut, a căzut la picioarele Lui

23. şi L-a rugat fierbinte: „Fetiţa mea este pe moarte. Vino şi pune-Ţi mâinile peste ea ca să fie vindecată şi să trăiască!“

24. Isus a plecat împreună cu el. O mare mulţime de oameni Îl urma şi se îmbulzea în El.

25. Acolo era o femeie care, de doisprezece ani, avea o scurgere de sânge.

26. Ea îndurase multe din partea multor doctori şi cheltuise tot ce avusese fără vreun folos, ba dimpotrivă, se îmbolnăvise mai rău.

27. Auzind despre Isus, a venit în mulţime, prin spate, şi s-a atins de haina Lui.

28. Căci îşi zicea: „Dacă aş putea să mă ating măcar de haina Lui, voi fi vindecată!“

29. Imediat izvorul sângelui ei a secat şi ea a simţit în trup că fusese vindecată de boala ei.

30. Isus şi-a dat seama imediat că din El ieşise o putere şi, întorcându-Se spre mulţime, a întrebat: – Cine s-a atins de hainele Mele?

31. Ucenicii I-au zis: – Vezi că mulţimea se îmbulzeşte în Tine şi mai întrebi: „Cine M-a atins?“

32. El însă se uita de jur-împrejur ca s-o vadă pe cea care făcuse lucrul acesta.

33. Atunci femeia, ştiind ce i se întâmplase, a venit înfricoşată şi tremurând, şi a căzut înaintea Lui, spunându-I tot adevărul.

34. Isus i-a zis: „Fiică, credinţa ta te-a vindecat! Du-te în pace şi fii vindecată de boala ta!“

35. În timp ce El vorbea, au venit câţiva din casa conducătorului sinagogii şi i-au zis acestuia: „Fiica ta este moartă. De ce-L mai deranjezi pe Învăţător?“

36. Însă Isus, fără să ia în seamă cuvintele lor, i-a zis conducătorului sinagogii: „Nu te teme! Crede doar!“

37. N-a dat voie nimănui să-L însoţească în afară de Petru, Iacov şi Ioan, fratele lui Iacov.

38. Când au ajuns ei la casa conducătorului sinagogii, Isus a văzut acolo multă larmă şi pe cei ce plângeau şi boceau zgomotos.

39. El a intrat şi le-a zis: „De ce faceţi atâta larmă şi plângeţi? Copilul nu este mort, ci doarme!“

40. Ei însă râdeau de El. Isus i-a scos pe toţi afară, l-a luat pe tatăl copilului, pe mama acestuia şi pe cei ce erau cu El şi a intrat acolo unde era copilul.

41. A apucat copilul de mână şi i-a zis: „Talitakum!“, care tradus înseamnă: „Fetiţo, ţie îţi zic, scoală-te!“

42. Fetiţa s-a ridicat imediat şi a început să meargă; ea era în vârstă de doisprezece ani. Atunci ei au înmărmurit de tot.

43. Isus le-a poruncit insistent ca nimeni să nu ştie despre aceasta şi le-a spus să-i dea fetiţei ceva să mănânce.