Marcu 4

Pilda semănătorului.

1. Isus a început din nou să dea învăţătură lângă mare. Se adunase o mulţime aşa de mare în jurul Lui, încât El a trebuit să se suie şi să stea într-o barcă, pe mare, în timp ce întreaga mulţime se afla lângă mare, pe ţărm.

2. El îi învăţa multe lucruri în pilde şi în învăţătura Lui le spunea.

3. „Ascultaţi! Iată, semănătorul a ieşit să semene!

4. În timp ce semăna el, o parte din sămânţă a căzut lângă drum şi au venit păsările şi au mâncat-o.

5. O altă parte a căzut în locuri stâncoase, unde nu avea pământ mult. A răsărit repede, pentru că nu avea pământ adânc,

6. dar când a răsărit soarele, s-a ofilit şi, fiindcă nu avea rădăcină, s-a uscat.

7. O altă parte a căzut între spini, iar spinii au crescut şi au sufocat-o, aşa că nu a dat rod.

8. Alta însă a căzut în pământ bun şi a dat rod care s-a înălţat şi a crescut: un grăunte a rodit treizeci, altul – şaizeci şi altul – o sută.“

9. Apoi le zicea: „Cine are urechi de auzit, să audă!“

10. Când a fost singur, cei din jurul Lui împreună cu cei doisprezece L-au întrebat despre pilde.

11. El le-a zis: „Vouă v-a fost dată taina Împărăţiei lui Dumnezeu, dar pentru cei de afară toate li se spun în pilde,

12. pentru ca «Să privească mereu, dar să nu priceapă şi să asculte întruna, dar să nu înţeleagă, ca nu cumva să se întoarcă laMine şi să fie iertaţi!»“

13. Apoi le-a zis: „Dacă nu înţelegeţi această pildă, cum veţi înţelege toate celelalte pilde?

14. Semănătorul seamănă Cuvântul.

15. Sămânţa de lângă drum, unde este semănat Cuvântul, sunt cei care aud Cuvântul, dar vine imediat Satan şi ia Cuvântul care a fost semănat în ei.

16. Sămânţa semănată în locuri stâncoase, sunt cei care, atunci când aud Cuvântul, îl primesc imediat cu bucurie,

17. dar nu au rădăcină în ei, ci durează doar pentru o vreme. Şi când vine necazul sau persecuţia din pricina Cuvântului, ei se poticnesc imediat.

18. O altă sămânţă, care este cea semănată între spini, sunt cei care aud Cuvântul,

19. dar îngrijorările vieţii, înşelăciunea bogăţiei şi poftele pentru alte lucruri intră în ei, sufocă Cuvântul şi acesta devine neroditor.

20. Sămânţa semănată în pământul cel bun sunt cei care aud Cuvântul, îl primesc şi aduc rod: unul – treizeci, altul – şaizeci şi altul – o sută.“

Lumina.

21. El le-a mai zis: „Oare se aduce felinarul ca să fie pus sub un obroc sau sub un pat?! Nu este adus el ca să fie pus pe un suport?

22. Căci nu este nimic ascuns care nu va fi dezvăluit şi nu este nimic tăinuit care nu va ieşi la iveală!

23. Dacă are cineva urechi de auzit, să audă!

24. Fiţi atenţi la ceea ce auziţi! Cu ce măsură măsuraţi, vi se va măsura şi vi se va adăuga şi mai mult!

25. Căci celui ce are i se va da, dar de la cel ce n-are i se va lua chiar şi ce are!“

Pilda cu sămânţa.

26. El a mai zis: „Cu Împărăţia lui Dumnezeu este ca şi cu un om care aruncă sămânţă în pământ.

27. Fie că el doarme noaptea sau este treaz ziua, sămânţa încolţeşte şi creşte fără să ştie el cum.

28. Pământul rodeşte de la sine – mai întâi firul verde, apoi spicul, iar apoi întregul bob de grâu în spic.

29. Când grâul este copt, pune imediat secera în el, pentru că a sosit secerişul.“

Pilda grăuntelui de muştar.

30. El a mai zis: „Cu ce să asemănăm Împărăţia lui Dumnezeu sau prin ce pildă am putea s-o descriem?

31. Ea este ca un bob de muştar, care, atunci când este semănat în pământ, este cel mai mic dintre toate seminţele de pe pământ,

32. dar după ce este semănat, el creşte, ajunge mai mare decât toate zarzavaturile şi face ramuri mari, aşa încât păsările îşi pot face cuibul la umbra lor.“

33. Şi prin multe astfel de pilde El le vestea Cuvântul, după cum erau ei în stare să-l asculte.

34. Nu le vorbea deloc fără să folosească vreo pildă. Dar când era doar El cu ucenicii Lui deoparte, le explica toate lucrurile.

Potolirea furtunii.

35. În aceeaşi zi, când s-a lăsat seara, le-a zis: „Să traversăm în partea cealaltă!“

36. Au lăsat mulţimea şi L-au luat aşa cum era, în barcă. Împreună cu El mai erau şi alte bărci.

37. S-a stârnit o furtună foarte puternică, care arunca valurile asupra bărcii, aşa încât barca era aproape plină cu apă.

38. El era în partea din spate a bărcii, dormind pe căpătâi. L-au trezit şi I-au spus: „Învăţătorule, nu-Ţi pasă că pierim?!“

39. El S-a sculat, a mustrat vântul şi a zis mării: „Taci! Linişteşte-te!“ Vântul s-a oprit şi s-a făcut o linişte mare.

40. Apoi le-a zis: „De ce sunteţi atât de fricoşi? Tot n-aveţi credinţă?“