Luca 18
Pilda judecătorului nedrept.
1. Le-a spus apoi o pildă despre faptul că trebuie să se roage întotdeauna şi să nu se descurajeze:
2. El le-a zis: „Într-o cetate era un judecător care de Dumnezeu nu se temea şi de oameni nu-i era ruşine.
3. În cetatea aceea era şi o văduvă care tot venea la el şi-i zicea: «Fă-mi dreptate în procesul cu potrivnicul meu!»
4. Pentru o vreme n-a vrut să-i facă dreptate, dar după aceea şi-a zis: «Chiar dacă nu mă tem de Dumnezeu şi nici de oameni nu mi-e ruşine,
5. totuşi, pentru că această văduvă mă tot necăjeşte, îi voi face dreptate, ca să nu mai vină întruna şi să mă bată la cap!»“
6. Apoi Domnul a zis: „Auziţi ce zice judecătorul cel nedrept?
7. Şi oare Dumnezeu nu le va face dreptate aleşilor Săi, care strigă zi şi noapte către El, măcar că întârzie faţă de ei?!
8. Vă spun că le va face dreptate foarte curând! Dar când va veni Fiului Omului, va găsi El oare credinţă pe pământ?“
Pilda vameşului şi a Fariseului.
9. A mai spus şi următoarea pildă pentru unii care se încredeau în ei înşişi că sunt drepţi şi îi dispreţuiau pe ceilalţi:
10. „Doi oameni s-au dus la Templu să se roage; unul era fariseu, iar celălalt era colector de taxe.
11. Fariseul stătea în picioare şi se ruga în sine însuşi astfel: «Dumnezeule, Îţi mulţumesc că eu nu sunt ca ceilalţi oameni – tâlhari, nedrepţi, adulteri – şi nici chiar ca acest colector de taxe!
12. Eu postesc de două ori pe săptămână şi dau zeciuială din tot ceea ce câştig!»
13. Colectorul de taxe însă stătea la distanţă şi nu îndrăznea nici măcar să-şi ridice ochii spre cer, ci se bătea pe piept, zicând: «Dumnezeule, îndură-te de mine, păcătosul!»
14. Eu vă spun că mai degrabă acesta s-a dus acasă socotit drept, decât celălalt. Căci oricine se înalţă pe sine va fi smerit, iar cel ce se smereşte va fi înălţat!“
Copilaşii.
15. I-au adus şi nişte copilaşi ca să se atingă de ei, dar ucenicii, când au văzut aceasta, i-au mustrat pe cei care i-au adus.
16. Isus însă i-a chemat la Sine pe copilaşi şi a zis: „Lăsaţi copilaşii să vină la Mine şi nu-i opriţi, pentru că Împărăţia lui Dumnezeu este a celor ca ei!
17. Adevărat vă spun că cel care nu primeşte Împărăţia lui Dumnezeu ca un copilaş, cu nici un chip nu va intra în ea!“
Tânărul bogat.
18. Un conducător L-a întrebat: – Bunule Învăţător, ce să fac ca să moştenesc viaţă veşnică?
19. Isus i-a răspuns: – De ce Mă numeşti „bun“? Nimeni nu este bun decât Unul: Dumnezeu!
20. Cunoşti poruncile: „Să nu comiţi adulter“, „Să nu ucizi“, „Să nu furi“, „Să nu depui mărturie falsă“, „Cinsteşte-l pe tatăl tău şi pe mama ta.“
21. El I-a spus: – Pe toate acestea le-am împlinit încă din tinereţea mea.
22. Când a auzit aceasta, Isus i-a zis: – Îţi mai lipseşte un lucru: vinde tot ce ai şi împarte săracilor, şi vei avea astfel o comoară în cer. Apoi vino, urmează-Mă!
23. Când a auzit el aceste lucruri, s-a întristat foarte tare, pentru că era foarte bogat.
24. Isus a văzut (că se întristase foarte tare) şi a zis: – Cât de greu este pentru cei ce au bogăţii să intre în Împărăţia lui Dumnezeu!
25. Căci este mai uşor să treacă o cămilă prin urechile acului, decât să intre cel bogat în Împărăţia lui Dumnezeu!
26. Cei ce au auzit aceasta s-au întrebat: „Atunci cine poate fi mântuit?“
27. El a zis: – Ceea ce este imposibil pentru oameni, este posibil pentru Dumnezeu.
28. Atunci Petru I-a zis: – Iată, noi le-am lăsat pe ale noastre şi Te-am urmat!
29. El le-a răspuns: – Adevărat vă spun că nu este nimeni care să-şi fi lăsat casa sau soţia, sau fraţii, sau părinţii, sau copiii de dragul Împărăţiei lui Dumnezeu
30. şi care să nu primească mult mai mult în vremea aceasta, iar în veacul care vine – viaţă veşnică.
Isus vesteşte moartea şi învierea Sa.
31. Apoi i-a luat deoparte pe cei doisprezece şi le-a zis: „Iată că ne îndreptăm spre Ierusalim şi toate cele scrise prin profeţi despre Fiul Omului se vor împlini.
32. Căci El va fi dat pe mâna neamurilor, va fi batjocorit, insultat, scuipat
33. şi, după ce-L vor biciui, Îl vor omorî, dar a treia zi va învia.“
34. Ei n-au înţeles nimic din aceste lucruri; vorbirea aceasta era ascunsă de ei şi nu pricepeau ce li se spunea.
Vindecarea unui orb la Ierihon.
35. În timp ce Isus Se apropia de Ierihon, un orb şedea lângă drum cerşind.
36. Când a auzit mulţimea trecând, orbul a întrebat ce se întâmplă.
37. I-au spus că trece Isus din Nazaret.
38. Atunci el a început să strige: – Isuse, Fiul lui David, ai milă de mine!
39. Cei ce mergeau în faţă îl mustrau spunându-i să tacă, dar el striga şi mai tare: – Fiul lui David, ai milă de mine!
40. Isus S-a oprit şi a poruncit să fie adus la El. Când orbul s-a apropiat, Isus l-a întrebat:
41. – Ce vrei să fac pentru tine? El I-a răspuns: – Doamne, să-mi recapăt vederea!
42. Isus a zis: – Recapătă-ţi vederea; credinţa ta te-a vindecat!
43. Imediat el şi-a recăpătat vederea şi L-a urmat pe Isus, slăvindu-L pe Dumnezeu. Tot poporul care văzuse acest lucru a dat laudă lui Dumnezeu.